Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 27:1 - Biblia în versuri 2014

1 David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 David și-a zis în inima lui: „Într-o zi, voi fi spulberat de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor. Astfel, Saul va renunța să mă mai caute pe întreg teritoriul lui Israel și voi scăpa din mâna lui“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 David și-a zis: „Într-o zi voi muri lovit de mâna lui Saul. Cel mai bine pentru mine ar fi să fug pe teritoriul locuit de filisteni. Astfel, Saul va renunța să mă mai caute în teritoriul poporului Israel; și voi scăpa de urmărirea lui.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Davíd și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nu este [nimic] mai bine pentru mine decât să fug în țara filisténilor pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot teritoriul lui Israél și [astfel] voi scăpa de mâna lui”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și David a zis în inima sa: Acum voi pieri într‐o zi de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor și Saul va deznădăjdui să mă mai caute în toate hotarele lui Israel și voi scăpa din mâna lui.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 27:1
29 Mawu Ofanana  

Ieroboam zise, odată: „Poate că astă-mpărăție, Dată – curând – are să fie Din nou, la casa cea pe care, David în stăpânire-o are.


Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”


Ilie-ndată a plecat, Să-și scape viața. S-a-ndreptat Către Beer-Șeba, căci voia, Pe slujitorul ce-l avea, Să-l lase într-un loc ferit, Pentru a fi adăpostit, Căci în Beer-Șeba nu putea Să-l prindă-Ahab, fiindcă ea Se află-n țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are.


Cu sfetnicii ce îi avuse, Amația, un sfat, ținuse. Apoi, către Ioas – cela care, Pe Ioahaz, părinte-l are, Fiu al lui Iehu fiind el Și împărat în Israel – În urmă, soli, el a trimis, Prin care, în ăst fel, a zis: „Vino, și fața îți arată!”


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


Să fug aș vrea, într-un loc care Este la mare depărtare. De aș putea, aș vrea să fiu Departe, într-un loc pustiu. Acolo vreau să îmi găsesc Un loc, unde-am să locuiesc.


Nu ți-am spus noi, pe când eram Încă-n Egipt și îți vorbeam: „Lasă-ne robi, ca să slujim La Egipteni, să nu pierim Toți, în pustie, mai apoi.”?”


O inimă se-mbolnăvește, Dacă mereu i-e amânată Nădejdea care i-a fost dată; Dar o dorință împlinită, Drept pom de viață-i socotită.


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


De ce ne duce Domnul, oare, Acum, în astă țară-n care, Uciși de sabie, să fim? Iar după ce o să pierim, Nevestele și-ai noștri prunci, De jaf vreți să ajungă-atunci? Nu e mai bine, pentru noi, Să ne întoarcem înapoi, În al Egiptului ținut, Care ne este cunoscut?”


Iisus, îndată, a întins Mâna, din valuri l-a săltat, Și-n urmă, El a cuvântat: „Slab credincios, te-ai dovedit. Spune-Mi, de ce te-ai îndoit?”


Apoi le-a zis: „De ce sunteți Așa fricoși? Tot nu aveți Credință-n voi?” Dar ei tăceau


Vă spun dar, spre știința voastră, Căci chiar după venirea noastră În Macedonia, n-am stat, Și-odihnă, nu a căpătat Al nostru trup – lupte afară, Iar înăuntru, temeri, iară.


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


David a zis și a jurat: „Al tău părinte a aflat Că-n față-ți, trecere, am eu, Și-a zis atunci: „Fiului meu, Nu trebuie nicicând a-i spune, Că vreau – pe David – a-l răpune, Căci se-ntristează, de cumva, Are să afle-așa ceva.” Dar viu e Domnul Dumnezeu – Precum și-al tău suflet – căci eu Sunt numai la un pas de moarte, Dacă așa o să se poarte Și de acuma înainte, Față de mine-al tău părinte.”


Prorocul Gad, apoi, s-a dus La David și astfel, i-a spus: „Să nu mai stai în cetățuie, Ci-n a lui Iuda țară, suie!” David, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut Și-a mers într-o pădure mare Care, Heret, drept nume, are.


„Să nu te temi, căci tatăl meu Nu va ajunge pân’ la tine” – Îi zise Ionatan. „Știu bine, Precum că tu vei fi acel Cari va domni în Israel. De-asemenea, mai știu că eu Al doilea am să fiu mereu – În țara noastră – după tine. Saul le știe-acestea bine.”


Atunci când pentru domnul meu, Are să facă Dumnezeu Tot binele făgăduit Și te va pune – negreșit – Mai mare, peste Israel,


Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”


Mai marii peste Filisteni, Cu oștile-au înaintat, Pe care-n cete, le-au grupat. Cei care-o ceată-alcătuiau, O sută-n număr se vădeau. Cetele mari, de Filisteni, Aveau o mie de oșteni. David și-ai săi îl însoțeau, Pe-Achiș, și-n urmă, se aflau.


Conducătorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are, Au zis, când i-au văzut, pe ei: „Ce fac, aici, acești Evrei?” Achiș răspunse-atunci, îndat’: „David, cu mine, e aflat. Sluga lui Saul este el, Cari e-mpărat în Israel. De multă vreme e cu mine, Și-n țara mea îi merge bine. Până acuma, nu găsesc Nimic, ca să-l învinuiesc, Căci până azi, n-a săvârșit Nimic, să fiu nemulțumit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa