Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 26:8 - Biblia în versuri 2014

8 Atunci, îi zise Abișai, Lui David: „Azi, în mână-l ai, Pe-al tău vrăjmaș, căci Dumnezeu Ți-l dăruiește. Iată, eu – Dacă-mi dai voie – îl lovesc Cu sulița, și-l pironesc, Jos, la pământ, într-o clipită, C-o lovitură iscusită. N-am să lovesc a doua oară, Căci el, din prima, o să piară.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Abișai i-a zis lui David: ‒ Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Abișai i-a zis lui David: „Dumnezeu l-a făcut astăzi pe dușmanul tău să ajungă la discreția ta. Te rog să îmi permiți să trec cu lancea prin el până va intra în pământ. Voi face acest lucru dintr-o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Abișái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu sulița la pământ o singură dată și nu va mai fi nevoie să repet!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și Abișai a zis lui David: Dumnezeu a dat astăzi pe vrăjmașul tău în mâna ta și acum lasă‐mă, te rog, să‐l pironesc cu sulița în pământ cu o singură lovitură și nu‐l voi lovi a doua oară.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 26:8
16 Mawu Ofanana  

Fiul Țeruiei – Abișai – A zis: „Mă lasă să îi tai Capul, îndată! Cum cutează, Cu limba lui, de-nveninează Pe domnul meu, pe împărat? De-un câine mort, te lași mușcat?”


Și n-ai să-Ți lași robul să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă. Știu că mereu, Tu mă veghezi Și în loc larg ai să m-așezi.


Atuncea Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – La Mițpa, lui Ghedalia, I-a spus în taină ce gândea: „Eu vreau, mărite dregător, Să merg degrabă, să-l omor Pe fiul lui Netania – Pe Ismael – căci nimenea, Nicicând, nu va afla nimic. Mă lasă dar, să fac cum zic. Mai bine, piară Ismael! De ce să te omoare el? De ce, oare, să reușească, În urmă, să îi risipească Pe-acești Iudei care – vezi bine – Se strâng, acuma, lângă tine? Să moară a lui Iuda viță, Pierind această rămășiță?”


Ce fel de planuri faceți voi, În contra Domnului apoi? El, însă, le zădărnicește! Nenorocirea nu lovește, De două ori. Căci ei fi-vor


Căci Dumnezeu i-a încuiat, Pe oameni, în neascultare, Ca să arate îndurare, Apoi, față de toți, mereu.


Cum oare-ar fi putut să fie Când unul urmărea o mie, Sau când, pe fugă, puteau doi, Să pună zece mii apoi, Dacă de Stânca ce-o aveau, Vânduți, acuma, nu erau – Dacă nu i-ar fi părăsit Domnul, care i-a sprijint?


Domnul, apoi, le-a dat odihnă În țară, și au stat în tihnă, Făcând așa precum promise Când cu ai lor părinți vorbise. Nici un vrăjmaș n-a cutezat, Atuncea, să-i fi înfruntat, Căci Dumnezeu i-a sprijinit Și pe vrăjmași i-a nimicit.


Iuda, în țară, s-a suit, Iar Dumnezeu i-a dăruit În mâna lui, pe Canaaniți Și-asemenea pe Fereziți. Și zece mii de inși apoi, Au fost uciși, în ăst război, În locul care e chemat Bezec. Acolo, l-au aflat


David – în urmă – s-a ascuns Și pe un munte-a locuit Într-un pustiu, Zif, denumit. Saul l-a căutat, mereu, Numai că Domnul Dumnezeu, Întotdeauna l-a vegheat Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.


Cei cari, cu David, s-au aflat, Au zis: „Azi, Domnul ți l-a dat, În mână, pe vrăjmașul tău, Care voia să-ți facă rău. Acuma, iată, vei putea Să-i faci ceea ce-ți va plăcea.” David, atuncea, s-a sculat Și-a mers, tiptil, de i-a tăiat – În timp ce Saul, dus, dormea – Un colț din haina ce-o avea.


Când lucru-acesta l-a făcut, Inima, tare, i-a bătut,


Încredințat fii împărate, Căci Dumnezeu – după dreptate, După credința ce o are – Va răsplăti, la fiecare; Căci El, în mâna mea, te-a dat, Dar – ai văzut – eu te-am cruțat. N-am vrut să pun mâna pe tine, Căci am știut că nu e bine Să îl lovești pe omul Lui, Iar tu ești unsul Domnului.


Stele-ncepură să răsară, Când David și-Abișai plecară. Saul – de oaste-nconjurat – Dormea, în cort, netulburat. Sulița împăratului Era la căpătâiul lui, Înfiptă în pământ. Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner – Dormea și el, în cortul lui, În mijlocul poporului.


David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa