5 În grabă, David a venit La locu-n care-a poposit Saul, cu oastea. A văzut Cortul pe cari și l-a făcut, Unde ședea el, cu Abner – Cel cari, fecior, îi e, lui Ner, Și cel care era mai mare Peste oștirea ce o are. Saul dormea, în cortul lui, În mijlocul poporului.
5 Atunci David s-a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul armatei sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său.
5 Atunci David a plecat și a venit chiar în zona în care își organizase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul împreună cu Abner – fiul lui Ner – conducătorul armatei lui. Saul era culcat în interiorul taberei; iar armata era așezată în jurul lui.
5 Davíd s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își fixase tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul. Era și Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.
5 Atunci, David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei și poporul era tăbărât în jurul lui.
5 Și David s‐a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și David a văzut locul unde era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, mai marele oștirii sale. Și Saul era culcat la locul carelor și poporul tăbărât în jurul său.
Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.
Ner este cel ce l-a născut Pe Chis. Acesta l-a avut Pe Saul, cari l-a zămislit Pe Ionatan; l-a mai primit, Pe Malchi-Șua; l-a născut Pe cel cari, nume, a avut Aminadab, iar la sfârșit Pe Eșbaal l-a dobândit.
David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.
Saul, atunci când l-a zărit Pe David care a pornit În contra Filisteanului, Îi zise căpitanului Oștirii sale: „Vreau să știu, Cine-i acesta? Al cui fiu, E tânărul acesta, oare?” Abner, care era mai mare Peste oștire, s-a uitat La Saul și-a răspuns, mirat: „Pe al tău suflet, împărate, Nu pot răspunde – din păcate – Pentru că nu știu cine este.”
În Beniamin, a locuit Un om cari, Chis, a fost numit. Era fiul lui Abiel, Al lui Țeror mai era el, E al lui Becorat – cel care, Pe Afiah, tată, îl are – Și e al unui Beniamit, Om tare și voinic, vădit.