1 Samuel 26:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te instigă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Dar dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea Domnului, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujește altor dumnezei!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Acum, să asculte regele – stăpânul meu – cuvintele slujitorului lui: dacă Iahve este Cel care te provoacă împotriva mea, atunci să primească un sacrificiu; dar dacă aceia sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea lui Iahve; pentru că ei mă alungă astăzi din moștenirea Lui, zicând: «Du-te și slujește altor (dumne)zei!».

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moștenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te și slujește altor dumnezei!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său. Dacă Domnul este Cel ce te ațâță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te ațâță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujește unor dumnezei străini!’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și acum, rogu‐te, să asculte domnul meu, împăratul, cuvintele robului său: Dacă Domnul te‐a ațâțat împotriva mea, să primească un dar de mâncare; iar dacă copiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci m‐au izgonit astăzi să nu fiu unit cu moștenirea Domnului, zicând: Du‐te, slujește altor dumnezei.

1 Samuel 26:19 Mawu Ofanana

Geneza 44:18

Dar Iuda s-a apropiat, De Iosif, și a cuvântat: „Să nu te superi, domnul meu, Ascultă ce-ți voi spune eu. Te rog iar, nu te mânia, Căci ești ca Faraon. Aș vrea, Câteva vorbe, să rostesc.

Geneza 8:21

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!

2 Samuel 14:16

Merg dar, și-n fața lui voi sta, Căci poate, mă va asculta Și poate că atuncea, eu – Precum și-acest copil al meu – Vom fi scăpați de-aceia care Au căutat, cu-nverșunare – Necontenit – să ne lovească, Voind ca să ne nimicească, Din moștenirea Domnului, Din mijlocul poporului.”

2 Samuel 16:10

Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”

2 Samuel 16:11

Apoi, le zise și celor Care erau în jurul lor: „Cel cari, din mine, s-a-ntrupat Caută-acuma-nverșunat, Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu, Pentru acest fecior al meu. Cu-atât mai mult sunt dușmănit, De omu-acesta, Beniamit. Lăsați-l dar, cu toți, în pace, Pentru că poate că el face Doar ceea ce i-a poruncit Domnul să facă, negreșit.

2 Samuel 20:19

Iată, astă cetate mare E-n numărul acelor care Cele mai credincioase sânt, Pe al lui Israel pământ, Și pot să-ți spun, în acest fel, Că ea e mamă-n Israel! De ce vrei tu ca să lovești Cetatea și s-o nimicești? Vrei tu ca moștenirea care Al nostru Dumnezeu o are, Să o zdrobești? Crezi că faci bine?”

2 Samuel 21:3

„Ce pot să fac eu, pentru voi?”– I-a întrebat David, apoi, Pe cei din Gabaon. „Ce vreți Sau ce nemulțumiri aveți? Ce ispășire pot să fac, Pentru ca să vă fiu pe plac, Iar moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are S-o binecuvântați și voi, Ca foamea să-nceteze-apoi?”

2 Samuel 24:1

Domnul, din nou, S-a mâniat Pe Israel, și l-a chemat Pe David, iar când a venit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Du-te și fă o numărare, A tuturor acelor care, În Iuda sunt și-n Israel!”

1 Regi 22:22

„Dar cum vei face?” – a voit Domnul să știe, negreșit. „Am să mă fac duh de minciună Și-ai săi proroci, toți, au să-i spună Ca să se ducă la Ramot. În felu-acesta, eu socot Cum că Ahab are să piară.” „Așa să faci! Ieși dar, afară, Și fă precum ai cuvântat” – Îi zise Domnul – „de îndat’!”

1 Cronici 21:1

Pe Israel, s-a mâniat Satana și l-a ațâțat Pe David, care s-a gândit Precum că este potrivit Să facă o numărătoare Să știe dar, câți oameni are, Cât e de mare Israel.

Psalmi 120:5

Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!

Psalmi 20:4

Ceea ce inima îți cere, Domnul mereu să-ți dăruiască Și planul să ți-l împlinească!

Proverbe 30:10

Pe-un slujitor, să nu-l bârfești Stăpânului, căci te trezești Că ești, de slugă, blestemat Și te vei face vinovat.

Isaia 60:5

Când vei vedea că se-mplinesc Lucrările ce se vestesc, Cuprins vei fi de veselie Și-ai să tresalți de bucurie. Inima îți va bate tare, Lărgindu-se, fără-ncetare, Căci ale mării bogății, La tine vor veni, să știi, Iar visteriile-adunate De neamuri, ție-ți vor fi date.

Levitic 26:31

Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.

Numeri 36:7

Nu poate nici o moștenire, A fi luată-n stăpânire De către altă seminție. Ea trebuie, mereu, să fie, În mâna celor ce-au primit-o, Care, prin sorți, au dobândit-o. Deci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are, Care, prin sorți, are să-i fie Adusă, după seminție.

Numeri 36:9

O moștenire dobândită De-o seminție anumită, Luată, nu poate să fie, De către-o altă seminție; Ci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are.”

Romani 14:15

Dar săvârșești un lucru rău, Când îi aduci, fratelui tău, Atât de multă întristare, Pornind doar de la o mâncare. Prin acest lucru, dovedești, Că-n dragoste, tu nu mai ești! Nu-l nimici – te rog frumos – Pe-acela pentru cari, Hristos – Cum știi prea bine – a murit, Prin ceea ce tu ai gătit!

Galateni 5:12

Dar schilodească-se cei care V-aduc atâta tulburare!”

Deuteronom 13:3

Să n-ascultați de el apoi; Pentru că Domnul Dumnezeu O să vă-ncerce, tot mereu, Să se convingă dacă știți, Din inimă, să Îl iubiți Și din tot sufletul, mereu.

2 Timotei 4:14

Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.

1 Samuel 18:10

Domnul, peste-mpăratul Său, Trimise iar, duhul cel rău. În zori, duhul l-a apucat, Iar Saul s-a înfuriat. David, atunci, grabnic s-a dus, Iar după ce harfa-a adus, Să cânte-ndată, a-nceput, Căci el să-l liniștească-a vrut. Saul, o suliță, avea În mână și o cumpănea.

1 Samuel 24:9

„De ce să fim dușmani noi doi? De ce-i asculți pe-aceia care Rostesc doar vorbe-nșelătoare, Spunându-ți: „David, robul tău, Voiește doar să-ți facă rău!”?

1 Samuel 25:24

„Ascultă-mă dar, domnul meu: De vină-n toate, sunt doar eu! Te rog, mă iartă că-ndrăznesc, Și-ngăduie-mi să îți vorbesc.

1 Samuel 27:1

David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”