5 Din rândul slujitorilor Care-i avea, el a ales Pe zece inși și i-a trimes Pân’ la Nabal: „Mergeți la el, Pentru că este la Carmel, Unde-i sunt oile aflate. Să-l întrebați de sănătate, În al meu nume, și să știți,
Omul privi la ei: „Vă zic: Pe pace fiți și, de nimic, Să nu vă temeți – vă spun eu – Pentru că Domnul, Dumnezeu – Chiar Dumnezeul tatălui Vostru – a pus, fiecărui – În sacul său – câte-o comoară. Argintul vostru – aflați dară – Trecut-a prin mâinile mele! După ce-a spus vorbele-acele, Zâmbind, omul acel s-a dus, Pe Simeon de l-a adus.
Unul din căpitani, pe care, David, în jurul său, îi are – Și cari se cheamă Amasai – Îi zise: „Fiu al lui Isai, Suntem cu tine, tot mereu! Pace să ai, căci Dumnezeu, Necontenit, te-a ajutat! Pace să aibă, ne-ncetat, Și-aceia care te-nsoțesc Și ajutor îți dăruiesc.” De Duhu-mpins, el a vorbit Așa, iar David i-a primit Și între-ai săi oșteni, de-ndat’, Drept căpitani, i-a așezat.
Să iei și cașul, negreșit. Zece bucăți sunt pregătite, Cari trebuie-a fi dăruite Omului care o să fie Mai mare pus, peste o mie, La cel care-i conducător, Pus peste mia fraților. Vezi dacă frații tăi sunt bine, Și-apoi întoarce-te la mine. În grabă mare să te duci Și vești temeinice s-aduci!
David a dat tot ce-a adus, În mâna celui ce-a fost pus De strajă, fiind păzitor Al lucrurilor tuturor Și-apoi, în grabă-a alergat, La frații săi și i-a-ntrebat De sănătate, cum a zis Tatăl, atunci când l-a trimis. Ai săi frați s-au vădit să fie, În linia de bătălie.