Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 25:41 - Biblia în versuri 2014

41 Femeia-n grabă s-a sculat Și l-a pământ s-a aruncat Zicând: „Roabă mă socotesc Și gata sunt să împlinesc Poruncile domnului meu. De-aceea vreau ca să spăl eu, Picioarele solilor care – În slujbă – domnul meu îi are.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 Atunci, ea s-a ridicat și s-a plecat cu fața la pământ, zicând: ‒ Iată, slujitoarea ta este ca o slujnică gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 Atunci ea s-a ridicat și s-a aplecat cu fața până fața la pământ, zicând: „Slujitoarea ta este aici, pregătită să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Ea s-a ridicat și s-a închinat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Și ea s‐a sculat și s‐a plecat cu fața la pământ și a zis: Iată slujnica ta este o roabă ca să spele picioarele robilor domnului meu.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 25:41
10 Mawu Ofanana  

Îngăduie-mi ca să mă duc, Puțină apă să aduc, Picioarele să vi se spele. Vă odihniți, un pic, sub cele Coroane de stejari și-apoi,


Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.


Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.


El a-nceput ca să vorbească, Mărturisind: „Cel care vine, În urma mea, e – decât mine – Incomparabil, mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Când a sfârșit de cuvântat, Rut, la pământ, s-a aruncat, În fața lui și-a glăsuit: „Cum? Oare, eu am dobândit, Trecere înaintea ta, Încât cu slugile, pot sta, Iar tu te îngrijești de mine, Care-s străină pentru tine?”


Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”


Abigail, când l-a zărit Pe David, iute a sărit, De pe măgar, s-a închinat Pân’ la pământ și-a cuvântat:


Îndată, solii săi s-au dus, Pân’ la Carmel și-apoi i-au spus Abigailei: „Ne-a trimis David la tine, și a zis Ca să ne spui – căci vrea să știe – Dacă primești să-i fii soție.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa