18 Abigail, pâini, a luat Și două sute-a numărat. Două burdufuri a adus – Pline cu vin – și-apoi s-a dus Să ia cinci oi; a pregătit Și cinci măsuri de grâu prăjit. Turte, în urmă, a făcut Și cu stafide le-a umplut, Iar toate turtele acele O sută-au fost, în număr, ele. Smochine-apoi a mai luat Și în mănunchiuri le-a legat, Iar legăturile acele La două sute, fost-au ele. Tot ceea ce a pregătit, În grabă, ea a rânduit Și, pe măgari, a încărcat.
18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le-a așezat pe măgari.
18 Abigail a luat repede o sută de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci cantități de grâu prăjit, o sută de ciorchini de stafide și două sute de prăjituri făcute din smochine. Ea le-a pus pe măgari.
18 Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide și două sute de legături de smochine și le-a pus pe măgari.
18 Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari
18 Și Abigail s‐a grăbit și a luat două sute de pâini și două burdufuri cu vin și cinci oi pregătite și cinci măsuri de grăunțe prăjite și o sută de turte de stafide și două sute de turte de smochine și le‐a pus pe măgari.
David și tot poporul lui Trecură creasta muntelui, Când iată că s-a pomenit Cu Țiba, omul ce-a slujit La al lui Saul fiu, cel care, Mefiboșet, drept nume, are. Cu sine, doi măgari luase, Pe care hrană încărcase. Pâini a adus – vreo două sute – Iar turte cu stafide-umplute O sută-au fost. A mai adus Roade de vară și-a mai pus Și un burduf, cu vin, umplut.
Căci oamenii cari locuiau Acolo și cei ce erau În Zabulon, în Isahar, Neftali, au trimis în dar, Merinde, pe măgari adusă, Pe boi și pe cămile pusă, Sau pe catâri. În acest fel, David a adunat la el, Turte făcute din smochine Ori din stafide, vase pline Cu untdelemn și vin. Avea Și aluat, de-asemenea. Toată merindea căpătată Fusese din belșug aflată, Pentru că-n Israel, se știe, Era o mare bucurie.
Așa e bine ca să faci: Cu-al tău pârâș să te împaci Cât, încă, ești pe drum, cu el. Să nu te dea, cumva, altfel, În mâini, judecătorului, Care, apoi, la rândul lui, Străjii să te încredințeze, Și-aceasta să te-ntemnițeze;
Isai, lui David, i-a vorbit: „O efă, eu am pregătit, Cu grâu prăjit. De-asemenea, Și zece pâini, alăturea. Aleargă pân’ la ai tăi frați Cari sunt în tabără aflați, Și du-le, ce le-am pregătit.
Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”
Viu este Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Că dacă nu ai fi venit Acum, la mine, negreșit Că până mâine dimineață – Dintre ai lui Nabal – cu viață, Nimeni nu ar mai fi scăpat!”