Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 24:8 - Biblia în versuri 2014

8 David ieși, în urma lui, Să-i strige, împăratului: „Te rog, ascultă – domnul meu – Cuvintele ce le spun eu!” Saul, în urmă, s-a uitat, Iar David i s-a închinat, Pân’ la pământ, zicând apoi:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 După aceea, s-a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: ‒ O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 După plecarea lui, s-a sculat și David și a ieșit din peșteră. Apoi el a strigat după Saul: „Rege, stăpânul meu!” Când s-a uitat Saul în urma lui, David s-a aplecat cu fața până spre pământ și s-a închinat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Davíd i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Saul a ieșit din peșteră și a plecat la drum.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 După aceea s‐a sculat și David și a ieșit din peșteră și a strigat după Saul, zicând: Domnul meu împărate! Și Saul s‐a uitat în urma sa și David s‐a plecat cu fața la pământ și a făcut o plecăciune.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 24:8
11 Mawu Ofanana  

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:


Bat-Șeba-n urmă s-a plecat În fața lui și s-a-nchinat, Zicând apoi: „Să ne trăiască Și pe vecie să domnească David, al nostru împărat, Peste Israel așezat!”


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Deci fraților, mereu, să dați – La toți – ceea ce datorați: Cui datorați birul, să știți Că trebuie să îi plătiți; La cel ce vamă-i datorați, Vamă va trebui să-i dați; Cui frica-i datorați apoi, Frică să știți să îi dați voi; Iar dacă cinste-i datorați, Atuncea cinste să îi dați.”


Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți.


Băiatul a plecat grăbit, Iar David, iute, a venit Din miazăzi. S-a aplecat, De trei ori și s-a închinat, Cu fața până la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Venind la Ionatan apoi. După aceea – amândoi – În brațe, întristați, s-au strâns Și cu amărăciune-au plâns. David era cel ce plângea, Mai tare, de se prăpădea.


Prin felu-n care a vorbit David – pe-ai săi – i-a stăpânit Și nimeni nu a încercat Să îl omoare pe-mpărat. Când zorii zilei au venit, Saul, la drum, iar a pornit


„De ce să fim dușmani noi doi? De ce-i asculți pe-aceia care Rostesc doar vorbe-nșelătoare, Spunându-ți: „David, robul tău, Voiește doar să-ți facă rău!”?


Saul a cunoscut, de-ndat’, Glasul lui David și-a-ntrebat: „Al tău e glasul, fiul meu? Ești oare David, tu?” „Sunt eu!”–


„Cum e la chip?” – a întrebat Saul atunci. Ea zise-ndat’: „Bătrân e cel ce se trezește. O pânză, trupu-i, învelește. Da. Are-o mantie pe el.” Saul, știind că-i Samuel, Îndată, fața și-a plecat Și înainte-i s-a-nchinat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa