1 Samuel 24:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Când David, vorba, a sfârșit, Saul – uimit – l-a întrebat: „David, tu ești?” N-a așteptat Răspunsul, ci a izbucnit În plâns și-apoi a glăsuit:

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: ‒ Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, el i-a zis: „Fiul meu, tu ești chiar David – cel care îmi vorbește?” Apoi a plâns cu voce tare,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Domnul să fie judecător între mine și tine! Va vedea și va apăra cauza mea și mă va scăpa din mâna ta”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și a fost așa: când a sfârșit David de vorbit aceste cuvinte către Saul, Saul a zis: Este acesta glasul tău, fiul meu David? Și Saul și‐a înălțat glasul și a plâns.

1 Samuel 24:16 Mawu Ofanana

Geneza 16:5

Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”

Geneza 2:2

Ziua a șaptea a venit, Iar Dumnezeu S-a odihnit.

Geneza 33:4

Esau fugi-naintea lui. Cu dragoste l-a-mbrățișat, Pe după gât. La sărutat Cu bucurie, iar apoi, Și-au plâns, pe umeri, amândoi.

1 Cronici 12:18

Unul din căpitani, pe care, David, în jurul său, îi are – Și cari se cheamă Amasai – Îi zise: „Fiu al lui Isai, Suntem cu tine, tot mereu! Pace să ai, căci Dumnezeu, Necontenit, te-a ajutat! Pace să aibă, ne-ncetat, Și-aceia care te-nsoțesc Și ajutor îți dăruiesc.” De Duhu-mpins, el a vorbit Așa, iar David i-a primit Și între-ai săi oșteni, de-ndat’, Drept căpitani, i-a așezat.

Iov 6:25

O, cât sunt de-nduplecătoare Ale-adevărului cuvinte! Mustrările, de mai ‘nainte,

Psalmi 119:154

Apără-mi pricina mereu! Răscumpără-mă, Domn al meu! Înviorează-mă de-ndată, După făgăduința dată!

Proverbe 15:1

Răspunsul blând stinge furia; Cel aspru ațâță mânia.

Proverbe 25:11

Cuvântul care e rostit Tocmai la timpul potrivit, E măr de aur, minunat, În coșuleț de-argint purtat.

Luca 21:15

Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.

Fapte 6:10

Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.

Judecători 11:27

Iată, eu nu te-am supărat, Dar rău, cu mine, te-ai purtat, Căci ai pornit acest război. Domnul să judece apoi! Să fie El judecător, Între-al lui Israel popor Și între fiii cei pe care, Poporul lui Amon îi are.”

1 Samuel 26:17

Saul a cunoscut, de-ndat’, Glasul lui David și-a-ntrebat: „Al tău e glasul, fiul meu? Ești oare David, tu?” „Sunt eu!”–

1 Samuel 26:24

Și după cum, azi, ai văzut Că viața ta, preț, a avut În fața mea, la fel și eu Știu bine că, la Dumnezeu, Și viața mea, mult, prețuiește Și astfel, El mă izbăvește, Întotdeauna, din necaz, Și-mi mângâie al meu obraz.”