Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 24:11 - Biblia în versuri 2014

11 La straiul tău, te rog, privește. Un colț, din haină, îți lipsește, Iar acel colț – ia seama bine – Uite-l, în mână e, la mine! Ți l-am tăiat, pe când dormeai. În mâna mea, tu te aflai, Iar eu, ușor, aș fi putut, Să te omor, însă n-am vrut. Deci după cele întâmplate, Vei ști că nici o răutate – Și nici o răzvrătire – n-are, Față de tine-a mea purtare. Totuși, tu – curse – îmi întinzi, Neîncetat, ca să mă prinzi, Să îmi iei viața, negreșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Părintele meu, privește aici și vezi colțul robei tale care este în mâna mea. Tăind acest colț al robei tale și pentru că nu te-am omorât, trebuie să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de revoltă; și că nu am păcătuit împotriva ta. Totuși, tu mă urmărești, ca să mă omori…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peșteră! Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine și am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 O, tatăl meu, vezi, da, vezi colțul mantiei tale în mâna mea! Căci dacă am tăiat colțul mantiei tale și nu te‐am ucis, cunoaște și vezi că în mâna mea nu este nici rău nici fărădelege și n‐am păcătuit împotriva ta, deși tu‐mi vânezi viața ca s‐o iei.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 24:11
22 Mawu Ofanana  

David, atunci, l-a întrebat: „Nu ți-a fost frică să îți pui Mâna, pe unsul Domnului, Ca să-l omori? Cum ai putut, Așa ceva, să fi făcut?”


Dar slujitorii săi s-au dus, În fața lui și-astfel au spus: „Părinte, de ți-ar fi cerut, Un lucru greu, l-ai fi făcut. Ce ți-a cerut acest proroc, Acuma, nu e greu deloc. Fă ce ți-a spus: mergi la scăldat, Pentru că fi-vei vindecat.”


În făr’de legi. De-am ridicat Capul, cumva, mă urmărești Precum un leu și mă lovești Cu lucruri de mirat. Ai pus


Mulți voievozi mă prigonesc Fără temei. Inima mea Neînfricată e, căci ea, De-al Tău cuvânt, de bună seamă, E învățată să se teamă.


Aceia cari mincinoși sânt, Nu au tărie pe pământ. Supus nenorocirilor, E cel care-i asupritor. Doar de necazuri, parte are, Și ele-l duc către pierzare.


Ei au întins un laț al lor Și-o groapă sub al meu picior Au mai săpat, fără temei, Căci viața mea au vrut-o ei.


Pentru că iată, mă pândesc, Căci să-mi i-a viața urmăresc. Sunt niște oameni răi și vor Să-mi facă rău. Voiesc să mor, Cu toate că-s nevinovat Și n-am făcut nici un păcat!


Atuncea să mă urmărească Toți cei cari sunt dușmani ai mei Pentru ca viața să-mi răpească Și să mi-o culce la pământ, Iar slava să mi-o risipească! (Oprire)


Răspunsul blând stinge furia; Cel aspru ațâță mânia.


Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!


Acelor oameni, să le spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Vai de cei care se vădesc Că știu a coase și-ntocmesc Pernuțe, petru subsiori! Vai de cei cari cunoscători Se dovedesc în lucrul lor, În facerea maramelor Cari pentru capete-s țesute – Și mici și mari – și sunt făcute Spre-a prinde suflete în ele! Gândiți voi, oare, căci cu ele Veți prinde suflete mereu – Suflete din poporul Meu – Și-n felu-acesta, încercați, În viață, ca să vă păstrați?


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


David s-a dus – cum a promis – Și două sute a ucis, Din rândul Filistenilor, Tăind prepuțurile lor, Pe care-n urmă le-a luat, Ca să le ducă la-mpărat. Saul – așa cum a vorbit – Pe fiica sa, i-a dăruit. Mical ajunse ca să fie, Dată lui David, de soție.


David – în urmă – s-a ascuns Și pe un munte-a locuit Într-un pustiu, Zif, denumit. Saul l-a căutat, mereu, Numai că Domnul Dumnezeu, Întotdeauna l-a vegheat Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.


Să cercetați dar, să știți unde – Cu ai săi oameni – se ascunde. Ceva temeinic de aflați – Vă rog – de veste, să îmi dați, Căci eu am să pornesc apoi, Și am să vin până la voi, Să-l caut, fără încetare, Prin miile de fii pe care Îi are Iuda – negreșit – Până când îl voi fi găsit.”


Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.


Răspunse David. „Ce dorești Și pentru ce, mă urmărești? Cu ce sunt, oare, vinovat, Încât mă cauți, ne-ncetat? Am săvârșit vreun lucru rău?


Oh! Dar mi-a teamă, tot mereu, Ca nu cumva, sângele meu Vărsat să fie, pe pământ, Atuncea când, departe sânt, De Fața Domnului! Văd bine, Că tu pornit-ai după mine – Tu, împăratul cel pe care Poporul Israel îl are – Și ca pe-un purice, dorești – Neîncetat – să mă zdrobești. Mă urmărești să mă înfrunți, Ca pe o potârniche-n munți.”


Încredințat fii împărate, Căci Dumnezeu – după dreptate, După credința ce o are – Va răsplăti, la fiecare; Căci El, în mâna mea, te-a dat, Dar – ai văzut – eu te-am cruțat. N-am vrut să pun mâna pe tine, Căci am știut că nu e bine Să îl lovești pe omul Lui, Iar tu ești unsul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa