Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 23:26 - Biblia în versuri 2014

26 Saul și-ai săi îl căutau Pe o costișă-a muntelui, Dar David și oamenii lui, Pe altă parte se aflau. În mare grabă, ei fugeau, Să scape de urmăritori – De Saul și-ai lui slujitori. Saul, apoi, a-nconjurat Tot muntele și-a încercat Ca, pe fugari, să îi găsească, Să-i prindă și să-i nimicească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să-i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să-i prindă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui se deplasau pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul. În acest timp, Saul și oamenii lui încercau să îi înconjoare pe David și pe oamenii care erau cu el, ca să îi prindă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar Davíd și oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. Davíd se grăbea să scape de Saul, dar Saul și oamenii lui i-au înconjurat pe Davíd și pe oamenii lui ca să-i prindă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și Saul mergea pe latura aceasta a muntelui și David și oamenii săi pe cealaltă lature a muntelui și David se grăbea să scape de Saul. Și Saul și oamenii săi au înconjurat pe David și pe oamenii săi ca să‐i prindă.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 23:26
17 Mawu Ofanana  

David și-a adunat, pe dată, Slujbașii, și a glăsuit: „Vreau să vă spun că, negreșit, Va trebui ca să fugim De Absalom. Să ne grăbim Căci nu va-ntârzia apoi, Ca să arunce, peste noi, Nenorocirea, dragii mei. Prin ascuțișul sabiei, Va trece el, cetatea toată Și nimenea nu o să poată Să-i stea-mpotrivă. Să-ncercăm, În mare grabă, să plecăm!”


Nu ai să-i judeci Tu, pe ei? Căci noi, acum, suntem acei Cari, de putere, sunt lipsiți. Avem doar ochii ațintiți Spre Tine, Doamne, și-așteptăm Sprijinul Tău să-l căpătăm!”


Necontenit, mă urmăresc, Mă înconjoară, mă pândesc Gândind că au să mă-ncolțească Și la pământ să mă trântească.


Când oameni răi îmi ies în cale Și ne-ncetat mă prigonesc, Iar cei care mă dușmănesc S-au strâns cu toți să mă-mpresoare Pentru că vor să mă omoare.


Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară.


Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


„Din fața Ta, sunt izgonit!” – În gândul meu îmi tot ziceam, Însă nechibzuit eram Când pe-acest gând întunecat Să prindă glas, eu l-am lăsat. Dar rugăciunile rostite De către mine, sunt primite, Căci Tu, Doamne, m-ai ascultat Când înspre Tine am strigat.


Într-adevăr dar – fraților – Vă spunem vouă, tuturor, Căci nu dorim ca să nu știți, Că-n Asia, am fost loviți, De un necaz atât de mare, Care ne-a apăsat mai tare Decât puteam noi să răbdăm, Încât, nădejde să scăpăm Cu viață, nu am mai avut.


Ei au venit, atunci, îndată, Și iute fosta-nconjurată Tabăra sfinților, țintită Fiind cetatea prea iubită. Însă, din cer, foc a venit, Care, pe toți, i-a mistuit.


„Samson e-aici” – s-a auzit, Din om în om, apoi, șoptit. S-au adunat, cu mic, cu mare, Și-au stat la pândă-n așteptare, Întreaga noapte, căci gândeau Că doar atuncea când aveau Să vină-ai zilei zori, din casă, Va trebui Samson să iasă, Și-au să-l omoare, de îndat’.


Apoi, fereastra a deschis Și l-a-ndemnat – cum i-a mai zis – Să fugă. El a ascultat De vorba ei și a plecat, Scăpând de oamenii cei care Trimiși au fost, ca să-l omoare.


El a mai zis: „Să te grăbești, Săgețile să le găsești! Strânge-le toate, iar apoi, Aleargă iute, înapoi!” Băiatu-acela a făcut Așa precum i s-a cerut,


În urmă, Saul a plecat, Pe David, de l-a căutat. David, însă, a prins de veste Că Saul pe-a sa urmă, este. Atunci, în grabă, a venit Și adăpost el și-a găsit, La stânca din Maon. Cu el, S-au adunat, în locu-acel, Oștenii care-l însoțeau.


Un sol, atuncea, a venit, La Saul, și a glăsuit: „Grăbește-te să vii, căci iară, Pătruns-au Filisteni-n țară!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa