1 Samuel 22:15 - Biblia în versuri 201415 De astăzi, început-am eu, Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întreb? Pricepe bine, Cum că departe e de mine, Așa ceva! Deci împărate Stai și socoate, cu dreptate, Și nu căta s-arunci apoi, Această vină, peste noi, Căci nu am nici o vină eu, Nici casele tatălui meu! Din tot ce-ai spus, pot ca să-ți zic Precum că noi nu știm nimic!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească15 Oare de astăzi am început să-L întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra slujitorului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că slujitorul tău n-a știut absolut nimic din toate acestea. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201815 Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Nu este deloc adevărat ce crezi despre mine! Să nu acuze regele în vreun fel pe slujitorului lui; și nici față de vreunul din familia tatălui meu să nu pronunțe acuzații; pentru că slujitorul tău nu a știut de niciunul dintre toate aceste lucruri.” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202015 Oare astăzi am început eu să-l consult pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine! Să nu dea regele vina pe slujitorul lui sau pe întreaga casă a tatălui meu, pentru că slujitorul tău nu știe nimic din toate acestea, nici mic, nici mare!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu știe nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193115 Oare astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine! Să nu arunce împăratul vreo vină asupra robului său, nici asupra întregii case a tatălui meu: căci robul tău nu știe nimic din toate acestea, nici mic nici mare. Onani mutuwo |
„Păcatul ce l-am făcut eu, Nu-l ține-n seamă, domnul meu!”– A zis Șimei – „Căci am greșit! Mă iartă! Am păcătuit, Față de tine, când erai Fugar, atunci când părăseai Ierusalimul. Nu mai ține – Păcatul săvârșit de mine – În seamă dar, prea luminate. Cuvintele-mi necugetate Ce ți-au făcut atâta rău, Iartă-le-acum, robului tău!
„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.