10 Ahimelec L-a întrebat Pe Domnul, pentru el, de-ndat’. Apoi, merinde-a pregătit Și-o sabie i-a dăruit – Chiar sabia unui oștean Care fusese Filistean. Tu-l știi pe-acela – negreșit – Căci, Goliat, el s-a numit.”
Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”
David – în ziua ‘ceea chiar – A și plecat pe drumuri iar, Fiind, de Saul, urmărit. În acest fel, a nimerit La împăratul cel pe care, Gatul, în fruntea lui, îl are. Cel care-atunci a-mpărățit În Gat, Achiș era numit.
În grabă, slugi au alergat Să îl aducă la-mpărat, Pe-Ahimelec – preotul care, Pe Ahitub, părinte-l are – Cu toți cei care se aflau În casa lui și-ai săi erau. Saul, la slugi, le-a poruncit Să-i mai aducă – negreșit – Și pe toți preoții pe care, Cetatea Nobului îi are. Când toți i s-au înfățișat,
„Îmi spune, cum ați îndrăznit”– Saul a zis – „de v-ați unit, Tu și cu fiul lui Isai? Cum ai putut, apoi, să-i dai Pâine? Ba chiar l-ai înarmat Cu sabia lui Goliat! Cum de te-ai dus – te întreb eu – Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întrebi – să vezi ce zice – Să poată-apoi să se ridice În contra mea, curse să-ntindă, Voind – în ele – să mă prindă?”
De astăzi, început-am eu, Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întreb? Pricepe bine, Cum că departe e de mine, Așa ceva! Deci împărate Stai și socoate, cu dreptate, Și nu căta s-arunci apoi, Această vină, peste noi, Căci nu am nici o vină eu, Nici casele tatălui meu! Din tot ce-ai spus, pot ca să-ți zic Precum că noi nu știm nimic!”
David a întrebat apoi: „Dar ce se va-ntâmpla cu noi? Ce pot eu oare, să pățesc? Dar cei care mă însoțesc? Locuitorii cei pe care Cetatea Cheila în ea-i are – Pe mine și pe toți ai mei – Au să ne vândă, oare, ei? În mâna împăratului Și-n mâna oamenilor lui, Au să ne dea, cumva?” „Să știi”– Domnul a zis – „că ai să fii, Pe mâinile lui Saul, dat.”
În fața Domnului a stat David atunci, și L-a-ntrebat: „Ce trebuie să fac, acum? Vrei să mă pregătesc de drum Și-apoi să plec ca să mă bat Cu cei care ne-au atacat?” Domnul a zis: „Du-te și-i bate, Să izbăvești astă cetate – Precum și-al ei întreg popor – Din mâna Filistenilor!”
David, din nou, L-a întrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Te scoală și – de bună seamă – La Cheila du-te, fără teamă! Pe Filisteni, acuma, vreau, În mâna ta, ca să îi dau!”
David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.”