Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 21:7 - Biblia în versuri 2014

7 Tocmai atuncea, se găsea Un om, acolo. El ședea, Închis, în fața Domnului. În slujba împăratului, Omul acela s-a aflat, Fiind mai mare așezat, Peste păstorii cei pe care, În slujba lui, Saul îi are. De neam, fusese Edomit Și, Doeg, el era numit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 În acea zi, exista acolo, închis înaintea lui Iahve, unul dintre slujitorii lui Saul. Acela era edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Preotul i-a dat [pâinea] sfințită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea punerii înainte care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă când o luau [pe cea veche].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și în ziua aceea era acolo unul din robii lui Saul oprit înaintea Domnului, și numele lui era Doeg Edomitul. El era puternicul păstorilor care erau ai lui Saul.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 21:7
21 Mawu Ofanana  

Păstorii din Gherar, cu cei Ai lui Isac, s-au certat. Ei Spuneau: „Aceasta-i apa noastră! Voi mergeți la fântâna voastră!” Că n-au putut să și-o împartă, Fântâna au numit-o „Ceartă” – În evreiește, zis „Esec”. Apoi, la muncă din nou trec:


Apoi, Șitrai a fost adus Și pus drept supraveghetor Peste cireada boilor Care-n Șaron hălăduia, Căci din Șaron el se trăgea. Feciorul lui Adlai – Șafat – Mai mare fost-a așezat Peste cirezile de boi Ce se aflau în văi. Apoi,


Iaziz Hagarenitu-apoi Veghea la turmele de oi. Cu toți, acești îngrijitori Puși fost-au supraveghetori, Peste averile pe care, David – ca împărat – le are.


A zidit turnuri în pustie, Iar pentru că avea-n câmpie Și-n văi, turme nenumărate, A pus, fântâni, de-a fi săpate. Avea plugari și-asemenea, Vieri avea, căci îi plăcea Lucrul pământului. Astfel, Mulți locuiau pe la Carmel.


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


„Mereu, fiți cu luare-aminte: Din lucrurile cele sfinte, Nu va mânca nici un străin Și nici aceia care vin, La preot, oaspeți să îi fie. De-asemenea, să se mai știe Că de la ele e oprit Și-acela care e tocmit, Cu ziua doar, ca să muncească.


Dacă a preotului fată Ajunge văduvă, vreodată, Sau dacă ea e despărțită De soț, făr’ a fi-nvrednicită Cu vreun urmaș și dacă vrea La tatăl să revină ea – La fel cum fost-a prima dată, Pe vremea când fusese fată – Are să-i fie-ngăduit Ca să mănânce, negreșit, Din hrana tatălui ei, care E preot; dar, voie nu are, Nici un străin, nicicând, din ea, Pentru mâncare, ca să ia.


„Douăsprezece turte, voi Veți face, din făină-apoi – Două zecimi de efă are Ca să se ia, de fiecare.


În orișice Sabat apoi, Astfel de pâini, să puneți voi, În fața Domnului Cel Sfânt. Acesta e un legământ Pe care-l fac, cu Israel Și veșnic o să țină el.


Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?


„Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.


El, de la câmp, tocmai venea, Mergând în urma boilor. „De ce plânge acest popor” – El a-ntrebat, căci auzise Ce larmă mare se stârnise. Atunci i s-a istorisit Ceea ce solii au vestit, Despre tot ce s-a întâmplat La Iabes. Saul s-a-ncruntat,


După ce Saul a șezut Ca împărat, el a făcut Războaie multe cu cei care, Israelul, vrăjmași, îi are. El s-a luptat cu Moabiții Și cu Edom, cu Amoniții, Cu împărații cari ședeau La Țoba de împărățeau Și-apoi cu Filistenii care, Pe Israel, apăsau tare. În lupta împotriva lor, A fost, mereu, biruitor.


David, în urmă, l-a chemat Pe-Ahimelec și l-a-ntrebat: „Nu ai o suliță, la tine, Sau poate-o sabie, mai bine? Căci ne-narmat, eu am pornit, La drum, pentru că m-am grăbit Să plec și să-mplinesc de-ndat’, Porunca dată de-mpărat.”


Ahimelec L-a întrebat Pe Domnul, pentru el, de-ndat’. Apoi, merinde-a pregătit Și-o sabie i-a dăruit – Chiar sabia unui oștean Care fusese Filistean. Tu-l știi pe-acela – negreșit – Căci, Goliat, el s-a numit.”


David a spus: „Gândit-am eu, Cum că Doeg nu va putea, De veste, ca să nu îi dea Lui Saul, căci m-a întâlnit Atunci când m-am adăpostit La Nob. Motivul morții lor – A tuturor sufletelor Din casele tatălui tău – Sunt eu. Îmi pare tare rău, De ceea ce s-a petrecut, De tot ce Saul a făcut.


Doeg – cel care Edomit Era, și care l-a slujit Pe Saul – zise: „L-am văzut Pe David, când el a trecut Pe la Ahimelec – cel care, Pe Ahitub, părinte-l are. El, preot este, împărate, Chiar în a Nobului cetate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa