Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 20:5 - Biblia în versuri 2014

5 David răspunse: „Mâine, iată Că luna nouă se arată Și trebuie să stau la masă, Cu tatăl tău, în a lui casă. Mă lasă dar, ca să mă duc, Pe câmp, căci vreau ca să apuc Să mă ascund. O să-mi găsesc, Un loc, să mă adăpostesc, Până sosește-a treia seară. Atunci doar, am să ies afară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 David i-a zis lui Ionatan: ‒ Iată, mâine va începe o lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă-mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 David i-a zis: „Mâine va fi lună nouă; și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Dar permite-mi să plec și să mă ascund în câmp, până în seara zilei a treia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Davíd i-a zis lui Ionatán: „Iată, mâine este lună nouă și eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund pe câmp până a treia seară.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 20:5
17 Mawu Ofanana  

Omul a zis: „Pentru ce vrei, Să mergi acum, la Elisei? Nu-i lună nouă, nici Sabat!” „Vreau să vorbesc cu el, de-ndat’”– Zise femeia – „Fii pe pace!” El a răspuns: „Fă cum îți place!”


Cel care mă batjocorește, Nu un vrăjmaș se dovedește, Căci eu, atunci, aș suferi; Sau dacă m-ar batjocori Potrivnicul și-ar încerca, Mâna – apoi – a ridica În contră-mi, aș fugi oriunde Din fața lui, și m-aș ascunde.


Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!


Omul cel chibzuit din fire Se-ascunde de nenorocire; Dar prostul este pedepsit, Căci înainte-i, n-a privit.


Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?


În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


La începutul luni-apoi, Vreau alte jertfe de la voi, Pe care am să le socot Să-Mi fie drept arderi de tot: Vreau un berbec și doi viței, Precum și încă șapte miei De-un an, care – precum se știe – Fără cusur voiesc să fie.


Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.


Pe Pavel, frații l-au luat – După această întâmplare – Și îl trimiseră pe mare. La Berea, Sila a rămas, Cu Timotei, în acel ceas.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


Când astă veste-ngrozitoare A auzit-o Ionatan, S-a dus și despre acest plan, Pe David l-a-nștiințat de-ndată, Spunându-i astfel: „Al meu tată, Să te omoare-acum, voiește. Ai grijă dar, și te păzește! Ascunde-te, iar dimineață, Cu nimenea să nu dai față,


În urmă, el a glăsuit: „Mâine, să știi că – negreșit – O să se vadă lipsa ta, Pentru că locul tău va sta, Gol, la ospățul ce se ține, Atunci când luna nouă vine.


A treia zi, în fapt de seară, Caută dar, să ieși afară Din locu-n care te-ai pitit, Și vino-n urmă – negreșit – Până la piatra ‘ceea mare, Care, Ezel, drept nume, are.


Apoi, ei și-au văzut de drum. David, pe câmp, și-a căutat Un loc, unde s-a așezat. Când luna nouă a venit, Mare ospăț au pregătit Slujbașii, pentru împărat. La masă, el s-a așezat,


Însă, când a venit apoi, A doua zi a lunii noi, Văzând că locul ce-l avea David, la masă, gol, ședea, Saul, lui Ionatan, i-a spus: „Dar, David unde este dus? De ce, la masă, n-a venit Nici ieri, nici azi? Ce-o fi pățit?”


Când Ionatan l-a auzit, S-a întristat și i-a vorbit: „Mereu, voi face pentru tine, Tot ce gândești că este bine.”


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că tatăl tău va observa Că eu lipsesc, așa să-i spui: „David este-n cetatea lui, La Betleem; el m-a rugat Să-l las să plece, de îndat’, Căci cu familia se adună, Pentru că vor ca, împreună, Să își dea jertfa, cari – știi bine – În an, o dată, se cuvine Să-I fie-adusă Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa