Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 20:41 - Biblia în versuri 2014

41 Băiatul a plecat grăbit, Iar David, iute, a venit Din miazăzi. S-a aplecat, De trei ori și s-a închinat, Cu fața până la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Venind la Ionatan apoi. După aceea – amândoi – În brațe, întristați, s-au strâns Și cu amărăciune-au plâns. David era cel ce plângea, Mai tare, de se prăpădea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu fața spre pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat și au plâns împreună; dar David a plâns mai mult.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrățișat unul cu altul și au plâns amândoi până când Davíd nu a mai putut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 20:41
20 Mawu Ofanana  

Când a sfârșit, a sărutat Pe fata lui Laban și-a stat Mai la oparte și-a-nceput Să plângă-ncet. Când l-a văzut, Rahela s-a apropiat Și lângă el s-a așezat,


Acesta, cum a auzit De Iacov, iute a ieșit În calea lui. L-a sărutat, Cu dragoste l-a-mbrățișat Și-n casa lui, l-a găzduit. Iacov, atunci, i-a povestit Toate câte s-au întâmplat.


Esau fugi-naintea lui. Cu dragoste l-a-mbrățișat, Pe după gât. La sărutat Cu bucurie, iar apoi, Și-au plâns, pe umeri, amândoi.


Iosif era atunci, mai mare, În țară. El era cel care, Grâne vindea, norodului. Frați-au venit și-n fața lui, S-au închinat, pân’ la pământ.


„Trăiește?” Ei, răspuns, i-au dat: „Trăiește. Sănătoși, toți sânt” – Și s-au plecat, pân’ la pământ, În fața fratelui lor. El,


A-mbrățișat apoi, la fel, Pe ceilalți frați. Au lăcrimat Cu toții și de vorbă-au stat.


Când iată că a apărut Un om, care s-a dovedit Cum că pe Saul l-a-nsoțit. Țărână-n cap și-a presărat, Iar straiul și l-a sfâșiat. Până la David, a pătruns, Iar când în față-i a ajuns, Jos, la pământ, s-a aruncat, Pe dată, și s-a închinat.


Mă-ncearcă o durere mare – O, Ionatane – frate-al meu! Plăcerea mea erai, mereu. Dragostea ta cea minunată – Față de mine arătată – Mai sus, avea să se vădească, Decât iubirea femeiască.


Femeia – după vorba lui – De la Tecoua, a plecat, Ca să îl vadă pe-mpărat. Până la David a pătruns, Iar când în față-i a ajuns, Pân’ la pământ s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Îndură-te, prea luminate, Și izbăvește-mă-mpărate!”


Apoi, cu toții au trecut Peste Iordan și au făcut Un mic popas, pe malul lui. În fața împăratului, Se duse Barzilai, călare, Gata fiind, pentru plecare. David l-a binecuvântat Și pe obraz l-a sărutat, Iar Barzilai luă, apoi, Drumul spre casă, înapoi.


Mefiboșet – acela care, Pe Ionatan, părinte-l are Și-apoi pe Saul – a venit, La David, cum i-a poruncit. În fața lui, s-a închinat, Iar el, pe nume, l-a chemat: „Vino Mefiboșet!” – i-a spus. „Iată, sunt robul tău, supus” – Zise Mefiboșet, speriat.


Bat-Șeba, lângă patul lui, În fața împăratului, Pân’ la pământ s-a închinat, Iar el, îndată, a-ntrebat: „Spune-mi ce vrei? De ce-ai venit?”


Slujbașii-ndată au intrat, La David, și au zis: „La Tine, Iată, Natan – prorocul – vine. Natan se duse la-mpărat, În fața lui s-a închinat


Bat-Șeba-n urmă s-a plecat În fața lui și s-a-nchinat, Zicând apoi: „Să ne trăiască Și pe vecie să domnească David, al nostru împărat, Peste Israel așezat!”


Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


Apoi, el, armele, și-a dat Și zise către-acel băiat: „Poți ca să iei armele mele. Du-le-n cetate, căci de ele, N-am trebuință. Mă gândesc, În câmp, ca să mai zăbovesc.


„De ce să fim dușmani noi doi? De ce-i asculți pe-aceia care Rostesc doar vorbe-nșelătoare, Spunându-ți: „David, robul tău, Voiește doar să-ți facă rău!”?


Abigail, când l-a zărit Pe David, iute a sărit, De pe măgar, s-a închinat Pân’ la pământ și-a cuvântat:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa