Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 20:2 - Biblia în versuri 2014

2 Când Ionatan l-a auzit, A zis: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri, căci tatăl meu, Nimic nu face până când Îmi spune ce și-a pus în gând. De ce să îmi ascundă, oare, Faptul că vrea să te omoare? Stai liniștit – atât îți zic – Căci n-ai ca să pățești nimic!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ionatan i-a răspuns: ‒ Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz nu se va întâmpla așa! Nu vei muri! Tatăl meu nu face niciun lucru – indiferent că este mare sau mic – fără să îmi vorbească despre el. De ce mi-ar ascunde tatăl meu tocmai această intenție a lui? Nu poate fi adevărat.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 [Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 20:2
14 Mawu Ofanana  

Ei au răspuns: „De ce vorbești Domnule, astfel?! Tu greșești! Cum oare de te-ai fi gândit Că robii tăi au săvârșit Această faptă?! Dumnezeu Să ne ferească, domnul meu, De-așa ceva! Dacă nu crezi, Poți cerceta și ai să vezi!


Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


Cel cari cu-n hoț prada-mpărțește, Acela viața își urăște.


Urechea Mea, de Dumnezeu, A fost deschisă și-atunci Eu Nu M-am împotrivit apoi, Și nici nu M-am tras înapoi,


Pe-acei vieri, el i-a tăiat, Iar via, altora, le-a dat.” Când vorbele I-au auzit, Ei, „Nicidecum!” au și rostit.


Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place, Căci robul nu știe ce face, Stăpânul său; ci v-am numit Prieteni. V-am destăinuit Tot ceea ce-auzisem Eu, În ceruri, de la Tatăl Meu.


Le-am dat, ceea ce am adus: Cuvintele ce Mi le-ai spus. Ei au știut, când le-au primit, Că, de la Tine, am ieșit Și au crezut, precum le-am zis, Că Tu, în lume, M-ai trimis.


Departe-i de a noastră fire, Gândul de-a face-o răzvrătire, Față de Domnul. Nu-ncercăm, De pe-a Lui cale să plecăm, Prin faptul că noi am făcut Altarul pe cari l-ați văzut. Nu pentru jertfe l-am zidit. Nu vrem a fi înlocuit – Prin el – altarul Domnului, Cari este la locașul Lui!”


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a strigat: „Află că nici nu ne gândim, Pe Domnul, să Îl părăsim! Departe-i acest gând, de noi! Nu vom sluji pe alți-apoi, Căci nu dorim alți dumnezei! Nu vrem să ne-nchinăm la ei!


Poporul, însă, a sărit Să-l apere și a vorbit: „Pe Ionatan, acum, voiești, Cu moartea să îl pedepsești? Dar nu e el acela care, Această izbăvire mare, Azi, a făcut-o-n Israel? Să nu te-atingi, cumva, de el! Viu este Domnu-ntr-adevăr, Căci nici măcar un fir de păr N-ai să clintești din capul lui, Căci doar cu voia Domnului, El, toată ziua, a lucrat!” Astfel, poporul l-a scăpat – Pe Ionatan – de moartea care Gata era a-l prinde-n gheare.


David, în urmă, a fugit, De la Naiot și a venit La Ionatan. Când l-a aflat, În acest fel, l-a întrebat: „Spune-mi te rog, ce-am făcut eu? Și care e păcatul meu? Care-i nelegiuirea mea, Încât, Saul – acuma – vrea Să mă omoare, negreșit?”


Iar Ionatan a glăsuit: „Iată, mi-e martor Dumnezeu, Că mâine – sau poimâine – eu, Îndeaproape voi căta, Pe tatăl meu, a-l cerceta. Iar dacă el gândește bine În ce-i referitor la tine,


David a zis și a jurat: „Al tău părinte a aflat Că-n față-ți, trecere, am eu, Și-a zis atunci: „Fiului meu, Nu trebuie nicicând a-i spune, Că vreau – pe David – a-l răpune, Căci se-ntristează, de cumva, Are să afle-așa ceva.” Dar viu e Domnul Dumnezeu – Precum și-al tău suflet – căci eu Sunt numai la un pas de moarte, Dacă așa o să se poarte Și de acuma înainte, Față de mine-al tău părinte.”


Dar Domnul, cu o zi ‘nainte, L-a înștiințat: „Să iei aminte!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa