1 Samuel 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ El îl ridică din praf pe cel sărac, și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș, ca să-i așeze la un loc cu nobilii și să le dea ca moștenire un tron al gloriei. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și pe ei a așezat El lumea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Iahve ridică din praf pe cel sărac; și îl înalță pe cel defavorizat care ajunsese în grămada de cenușă – ca să îi pună la un loc cu nobilii și ca să le dea ca moștenire un tron acoperit cu glorie. Pentru că stâlpii pământului sunt ai lui Iahve; și pe ei a așezat El lumea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ El ridică din pulbere pe cel sărac, înalță din gunoi pe cel nevoiaș ca să stea cu cei mari și să moștenească un tron de glorie. Căci ale Domnului sunt temeliile pământului și peste ele a așezat lumea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să șadă alături cu cei mari. Și le dă de moștenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă, Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului Și pe ei a așezat El lumea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ El ridică din pulbere pe cel sărac. El înalță din gunoi pe cel nevoiaș ca să‐l facă să șadă cu unșii și să moștenească scaunul de domnie al slavei. Căci stâlpii pământului sunt ai Domnului și a așezat lumea pe ei.

1 Samuel 2:8 Mawu Ofanana

Geneza 41:14

Acestea, Faraon trimise, Pe-acel tălmăcitor de vise, Să i-l aducă la palat. Atuncea l-au eliberat Pe Iosif, de la închisoare. L-au dichisit, în graba mare Și-apoi, la Faraon l-au dus.

Geneza 41:40

Te-așez acum dar, ca să fii Mai mare-n casa mea, să știi! De tine – hotărăsc azi eu – Va asculta poporul meu! Doar cu-al meu scaun de domnie, Voi fi mai mare. Să se știe!”

2 Samuel 7:8

Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.

1 Regi 16:2

„Eu, din țărână, te-am cules Și astfel, tu ai fost ales Mai mare în poporul Meu. Dar n-ai făcut ce ți-am spus Eu, Căci ți-a plăcut, cu mult mai tare, A lui Ieroboam cărare. Poporul, Mi l-ai abătut Și să greșească l-ai făcut. Astfel, el a păcătuit Și-a Mea mânie a stârnit.

2 Regi 9:6

Iehu, atunci, s-a ridicat Și împreună au intrat În casă. Tânărul acel Turnă, îndată, peste el, Uleiul care l-a adus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Ascultă dar: prin glasul meu, Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi, te ung, drept împărat, În Israel încoronat! Peste al Domnului popor, Tu ai să fii stăpânitor.

Iov 1:21

„Din pântece, gol, am ieșit Când m-am născut, și e vădit Că-n inima pământului, Gol merg, prin voia Domnului! Domnul mi-a dat, El mi-a luat: Să fie binecuvântat, În veci, Numele Domnului!”

Iov 2:8

Un ciob de sticlă a luat Sărmanul Iov, de-a scărpinat Piele-ai spuzită de puroi Și în cenușă-a stat apoi.

Psalmi 102:25

Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.

Psalmi 104:5

Pe temelii tari ai zidit Pământul, când l-ai întocmit Și de aceea niciodat’, El n-o să fie clătinat.

Psalmi 107:41

Dar îl ridică, negreșit, Pe-acela care e lipsit; Pe nevoiaș îl izbăvește, Iar al său neam îl înmulțește Încât ajungea-a fi apoi, Asemeni turmelor de oi.

Psalmi 24:2

Căci El, pe mări, l-a-ntemeiat, Pe râuri, tare, l-a legat.

Psalmi 75:3

„Poate acest întreg pământ Să se cutremure, din greu, Cu-ai săi locuitori, căci Eu Sunt Cel care îl sprijinesc Și ai săi stâlpi îi întăresc.”

Psalmi 75:4

La cei făloși, eu am strigat: „Nu vă făliți!” Am cuvântat Și celor răi și-astfel le-am spus: „Nu vă mai țineți capul sus!

Psalmi 75:7

Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.

Qohelet 4:14

Cel înțelept poate să iasă Din temniță și poate ca să Domnească și de nu-i avut, Chiar de sărac el s-a născut.

Isaia 22:23

Am să-l împlânt ca pe-un drug mare Care e pus într-un loc tare. Un jilț de slavă o să fie, La al său tată-n seminție.

Daniel 2:48

Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.

Daniel 4:17

Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”

Daniel 6:3

Dar Daniel îi întrecea Pe căpitani și-asemenea Pe dregători, căci a avut Un duh înalt. Când l-a văzut, Chiar împăratul s-a gândit Că este omul potrivit Cari ar putea pus ca să fie Mai mare peste-mpărăție.

Evrei 1:3

El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

Revelația 1:6

Celui care-a făcut, din noi, O-mpărăție mai apoi, Și ne-a făcut preoți, mereu, Pentru-al Său Tată, Dumnezeu – Să fie slava și, din plin, Toată puterea-n veci! Amin.

Revelația 22:5

Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.

Revelația 3:21

Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.

Revelația 5:10

Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!”

1 Samuel 15:17

Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.