Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:6 - Biblia în versuri 2014

6 Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Domnul dă la moarte și tot El aduce la viață; El coboară în Locuința Morților și tot El ridică.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Iahve este Cel care permite moartea; și tot El aduce la viață. Iahve coboară (pe cine vrea El) în locuința morților; și tot El învie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Domnul dă moartea și [tot el] aduce la viață; el coboară în Șeól și [tot el] scoate [de acolo].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Domnul omoară și înviază, El coboară în Locuința morților și El scoate de acolo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Domnul omoară și învie, coboară în Șeol și scoate afară.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:6
20 Mawu Ofanana  

Domnul, atunci, l-a ascultat, A adus sufletu-napoi Și a-nviat copilu-apoi.


Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.”


El face rana omului Și-apoi o leagă; El rănește, Și tot El și tămăduiește.


Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.


Lui Dumnezeu să Îi cântați Voi cari, de El, sunteți iubiți! Să-L lăudați, să preamăriți Numele Lui Cel Sfânt, mereu!


El, pentru-ntregul Său popor, E Domnul izbăvirilor. De grijă, El o să ne poarte Și-apoi ne va scăpa de moarte.


Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.


Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit.


Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”


De-aceea, tu să prorocești Și-n felu-acesta să vorbești: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Mormintele deschide-voi Și scot din ele, mai apoi, Pe-al Meu popor pentru că el Va fi dus iar, în Israel.


Atunci, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele-acestea, crezi cumva, Că vor mai învia cândva?” Eu am răspuns: „O, Domnul Meu, Tu – cari ești Domn și Dumnezeu – Cunoști lucrul acesta, bine!”


Așa cum Iona, altădat’ În burta chitului a stat, La fel, și Fiul omului, În inima pământului, Trei zile și trei nopți, va sta.


Răspunse Marta, dar Iisus, „Eu, învierea, sunt!” – i-a spus. „De-aceea-ți zic, că orișicine, De va avea credință-n Mine, Trăi-va – chiar de a murit.


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


David a zis și a jurat: „Al tău părinte a aflat Că-n față-ți, trecere, am eu, Și-a zis atunci: „Fiului meu, Nu trebuie nicicând a-i spune, Că vreau – pe David – a-l răpune, Căci se-ntristează, de cumva, Are să afle-așa ceva.” Dar viu e Domnul Dumnezeu – Precum și-al tău suflet – căci eu Sunt numai la un pas de moarte, Dacă așa o să se poarte Și de acuma înainte, Față de mine-al tău părinte.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa