Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:5 - Biblia în versuri 2014

5 Cei cari sătui s-au arătat, Acuma s-au închiriat Pentru ca pâine să primească. Cei ce-au ajuns să flămânzească Se odihnesc acuma, iată. Cea care stearpă-a fost odată, De șapte ori naște acum. Cea care, pe al vieții drum, Cu mulți prunci fost-a dăruită, Acuma șade lâncezită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cei care erau sătui se închiriază pe ei înșiși pentru pâine, iar cei care erau flămânzi nu le mai este foame. Cea care nu putea rămâne însărcinată naște șapte fii, pe când cea care are mulți copii se ofilește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cei care (altădată) erau sătui, se oferă (sclavi) ca garanție pentru pâine. În același timp, cei care fuseseră flămânzi, nu mai suferă de foame. Femeia sterilă naște șapte fii; iar cea care are mulți copii, se ofilește.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Cei sătui s-au închiriat pentru pâine, iar cei flămânzi nu mai suferă de foame. Până și cea sterilă a născut de șapte ori, iar cea care avea mulți fii s-a ofilit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine, Și cei ce erau flămânzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și cea care avea mulți copii stă lâncezită.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Cei ce erau sătui s‐au închiriat pentru pâine și cei ce erau flămânzi au încetat de a flămânzi. Chiar cea stearpă a născut șapte și cea care avea mulți copii lâncezește.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:5
11 Mawu Ofanana  

Domnul, o casă, dăruiește, Celei cari stearpă se vădește Și îi aduce bucurie Căci, mamă, ea are să fie, În a sa casă minunată, De ai ei fii înconjurată. Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!


Puii de lei duc lipsă mare Și sunt flămânzi, însă cei care Pe Domnu-L caută smeriți, De nici un bine nu-s lipsiți.


Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.


„Stearpo, tu poți fi fericită, Căci tu, să naști, nu ești silită! Fii plină dar, de veselie Și chiuie de bucurie, Căci n-ai durerile pe care Doar ceasul nașterii le are! Mai mulți fii are cea lăsată De soț, decât cea măritată. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Pe cei flămânzi și necăjiți, Cu bunătăți, i-a săturat; Pe cei bogați, afar’ i-a dat, Cu mâna goală. Apoi, El


„Tu, fiule” – a cuvântat Avram – „în viață, ai luat Doar lucruri bune – ai văzut; Dar Lazăr, parte, a avut, Numai de rele. Iată: el E mângâiat, iar tu ești cel Care e chinuit, acum.


Fiindcă scrie într-un loc: „Te bucură, căci ai noroc, Tu care, stearpă, te găsești! De-aceea, tu să izbucnești În strigăte de bucurie Și să tresalți, căci nu-ți vin ție, Durerile cele pe care, Cea care naște, doar le are! Iată că tu ai fost scutită! Femeia care-i părăsită, Mai mulți copii a căpătat, Decât cea care-i cu bărbat.”


Copilul ce s-a zămislit, Învioarare-a dăruit Pentru-al tău suflet. El va sta, Sprijin, la bătrânețea ta, Căci e, de nora ta născut; Ea, pentru tine, a făcut Mai mult decât fac șapte fii, Că te iubește, precum știi.”


Când timpul i s-a împlinit, Ana pe lume-a zămislit, Un fiu, așa cum își dorea. De bucurie mare, ea I-a pus copilului acel, Drept nume-atuncea, Samuel. Numele-acesta a-nsemnat Că „Dumnezeu a ascultat”. Ana spusese: „Fiul meu, Cerut e, de la Dumnezeu.”


Penina, ăst fapt, îl știuse Și de aceea, niciodat’, S-o necăjească, n-a-ncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa