Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:35 - Biblia în versuri 2014

35 Am să-Mi așez – neîndoios – Apoi, un preot credincios, Să-i placă sufletului Meu Și inimii Mele, mereu. Îi fac o casă stătătoare, Și va umbla, fără-ncetare, Doar înaintea Unsului Care va fi al Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o dinastie trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Îmi voi pune (în locul vostru) un preot credincios, care va respecta cerințele Mele și dorința Mea. Eu personal îi voi asigura acestuia o casă stabilă; și el va umbla pentru totdeauna înaintea celui uns de Mine cu uleiul dedicării în slujbă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima mea și după sufletul meu; îi voi zidi o casă trainică și va umbla înaintea unsului meu în toate zilele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare și va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Și îmi voi ridica un preot credincios, care va face după ceea ce este în inima mea și în sufletul meu și‐i voi zidi o casă trainică și va umbla înaintea unsului meu în toate zilele.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:35
28 Mawu Ofanana  

Sau chiar atunci când, în popor Era câte-un judecător. De-ai tăi vrăjmași, te-am izbăvit Și tihnă, Eu ți-am dăruit. Domnul, acuma, îți vestește Cum că, o casă, îți zidește.


Căci Tu – Doamne al oștilor Și-al lui Israel domnitor – Mie mi Te-ai descoperit Și-n felu-acesta, mi-ai vorbit: „Necontenit, Eu te veghez Și-o casă îți întemeiez!” De-aceea, eu am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit, Să Îți aduc închinăciune Și să-Ți fac astă rugăciune.


Iar la Ghihon – în acel loc – Natan și preotul Țadoc L-au uns pe Solomon, de-ndat’, Peste Israel, împărat. Când au sfârșit, veniră-apoi, Către cetate, înapoi, În strigăte de veselie, Cuprinși de-o mare bucurie. S-a pus cetatea în mișcare, Căci iată, în întâmpinare, Mulțime multă le-a ieșit. Cred că și voi i-ați auzit – Chiar de aici, din depărtare – Căci fac un vuiet foarte mare.


Dar preotul Țadoc a stat, Deoparte, și nu i-a urmat. Cei care nu s-au învoit Cu ei și nu i-au însoțit, Au fost: Benaia – omul care, Pe Iehoiada, tată-l are; Natan prorocul și Șimei; Urmați și de viteazul Rei, Cu toți vitejii cei pe care, David, în slujba sa, îi are.


Dacă tu Mă vei asculta, Dacă pe calea Mea vei sta Păzindu-Mi legile lăsate – Poruncile care-au fost date – La fel cum a făcut mereu, ‘Nainte-ți, David – robul Meu – Eu am să fiu, mereu, cu tine Și-n toate o să-ți meargă bine. O casă trainică, voiesc Și ție-apoi, să îți zidesc, Așa precum tu ai văzut Că și lui David i-am făcut. Am să îți dau, în acest fel, În mâini, întregul Israel.


În locul lui Ioab, numit A fost Benaia, negreșit, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor.


Toți au băut și au mâncat Atuncea, și s-au bucurat, Șezând în fața Domnului. Apoi, peste poporul Lui, Pe Solomon l-au așezat – A doua oară – împărat, Țadoc fiind acela care Fusese uns drept preot mare.


Mereu, pentru-al Său împărat, Mari izbăviri Domnul a dat, Iar David – unsul Domnului – Capătă îndurarea Lui, Căci dată-i ea pentru vecie, Peste întreaga-i seminție.


Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,


Iar Dumnezeu a dăruit Moașelor, case. În ăst fel, Plată primit-au, de la El, Pentru că Domnul a văzut, Că – de El – ele s-au temut.


Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,


Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”


De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.


În Ghibea, când ei au intrat, Îndată i-au întâmpinat O ceată de proroci. Astfel, Atunci venit-a peste el Duhul lui Dumnezeu. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocească a putut Și Saul. Cei ce l-au știut –


Saul – în urmă – a plecat, Iar Dumnezeu, apoi, i-a dat O altă inimă. Astfel, În acea zi, văzut-a el Că semnele s-au împlinit Așa precum a fost vestit.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


Apoi, oricine va mai sta, În viață dar, din casa ta, În fața lui o să se-nchine Pân’ la pământ și-o să suspine După un ban de-argint măcar – Sau pentr-un colț de pâine doar – Zicând: „Îndură-te de mine, Și fă-mi, te rog, un mare bine, Punându-mă în preoție – În orice slujbă o să fie – Să pot să am și azi și mâine, Măcar un colț micuț de pâine.”


Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.


Tânărul Samuel slujea Lui Dumnezeu, căci el ședea Cu Eli, cu preotul Lui. Pe-atunci, cuvântul Domnului, De rare ori se auzea; Vedenii, de asemenea, Rare s-au dovedit și ele A fi, în vremurile-acele.


Atuncea, Samuel s-a dus Și-un miel sugar, el a adus, Să-l dăruiască Domnului, Drept ardere, în fața Lui. Pentru Israel, a strigat La Domnul, cari l-a ascultat.


Fiii lui Samuel făceau Doar lucruri rele. Nu călcau Pe urmele tatălui lor. Lacomi fiind, de la popor, Necontenit, mită luau, Și-apoi dreptatea o călcau.


Fetele au răspuns, îndată: „În fața ta, se află, iată! Du-te dar, repede, la el! Astăzi venit-a omu-acel, Și este foarte ocupat, Căci tot poporu-i adunat Pentru că vor ca să se ducă Pe înălțimi, jertfe, s-aducă.


Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa