Atuncea, Domnul a venit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Nu ai făcut ce ți-am spus Eu! Călcat-ai legământul Meu, Căci legile-Mi nu le-ai păzit. De-aceea – iată – am găsit Cu cale, să rup, de la tine, Împărăția, căci mai bine E, altuia, s-o dăruiesc. Iar cel pe care îl găsesc Că pentru ea se potrivește, E tocmai cel ce te slujește. Slujbașul tău are să vie, Pe al tău scaun de domnie.
1 Samuel 2:30 - Biblia în versuri 201430 De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească30 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi onora doar pe cei care Mă onorează, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201830 Pentru că ați procedat așa, Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve îți zice: «Am promis familiei tale și familiei tatălui tău că vor fi mereu (în slujbă) înaintea Mea. Dar acum Iahve îți spune că acest lucru nu se va mai întâmpla! Voi respecta doar pe cei care Mă respectă; dar cei care Mă desconsideră, vor fi descalificați! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202030 De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului lui Israél: «Spusesem: ‹casa ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea pentru totdeauna!› ». Dar acum, oracolul Domnului: «Departe de mine! Pe cine mă cinstește îl voi cinsti și pe cel care mă disprețuiește îl voi face de rușine! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu30 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem că și casa ta și casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Și acum’, zice Domnul, ‘departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193130 De aceea Domnul Dumnezeul lui Israel zice: Am zis în adevăr: Casa ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea în veac. Dar acum Domnul zice: Departe de mine; căci voi cinsti pe cei ce mă cinstesc și cei ce mă disprețuiesc vor fi puțin prețuiți. Onani mutuwo |
1 Samuel 2:30
39 Mawu Ofanana
Abiatar nu a mai stat, Ci a ieșit de la-mpărat Și a pornit spre Anatot. De-atunci, din slujba de preot, El a fost scos, căci s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit Asupra casei cea pe care Eli, în Israel, o are. Acest cuvânt al Domnului, Rostit asupra casei lui, La Silo-a fost, în vremea-n care Eli fusese preot mare; Iar Solomon a împlinit Ceea ce Domnul a vestit.
Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!
Să stea-n fața-mpăratului Ca să se-mpotrivească lui. El merse-n față la-mpărat Și-n acest fel, a cuvântat: „N-ai dreptul pe altarul Lui, S-aduci tămâie Domnului! Acest drept e-al preoților, Adică e al fiilor Cari, de Aron, sunt zămisliți, Pentru că ei au fost sfințiți, Spre-a o aduce Domnului! Acuma, din locașul Lui, Să ieși afară, imediat, Căci săvârșești un greu păcat! Prin acest lucru, îți spun eu, Nu Îl cinstești pe Dumnezeu!”
Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”
Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.
Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.
De-aceea, parte va avea Șemaia, de pedeapsa Mea. Astfel, Nehelamitului – Și-asemenea seminței lui – Nu am ca să îngăduiesc Să vadă binele ceresc Pe care, pentru-al Meu popor, Am să îl fac în viitor. Nici el și nici urmașii lui, În mijlocul poporului, Nu au ca să mai locuiască. Ai săi nu au să dăinuiască, Pentru că el, necontenit, Doar răzvrătire-a prorocit Și împotriva Domnului A ațâțat poporul Lui.”
După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.
Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”
Ci chiar o lună-ntreagă. Deci, Atâta carne-o să mâncați, Până o să vă săturați, Încât, pe nări, o să simțiți Cum că vă iese și, scârbiți, Aveți a fi de ea apoi, Fiindcă n-ați ascultat voi, De Dumnezeul vostru care Șade-n a voastră adunare, Și pentru că, neîncetat, V-ați plâns și v-ați tot întrebat: „Oare de ce, noi am ieșit? De ce, Egiptu-am părăsit?”
De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.
Zotsatsa