Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:3 - Biblia în versuri 2014

3 Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Nu mai vorbiți cu atâta mândrie și să nu mai iasă aroganță din gura voastră, căci Domnul este un Dumnezeu al cunoașterii și Unul Care cântărește faptele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Nu mai vorbiți cu atâta aroganță; și gura voastră să nu mai pronunțe cuvinte sfidătoare. Pentru că Iahve este un Dumnezeu care cunoaște (ce se întâmplă); și El este Cel care evaluează corect faptele (oamenilor)!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Nu înmulțiți cuvintele trufașe și să nu iasă aroganță din gurile voastre! Căci Dumnezeu este Domnul care știe [totul] și lucrurile de el sunt cântărite.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Nu mai vorbiți cu atâta îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie, Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cântărite de El.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Nu vă înmulțiți cuvintele trufașe. Să nu iasă semeție din gura voastră, căci Domnul este un Dumnezeu cunoscător și faptele sunt cumpănite de el.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:3
26 Mawu Ofanana  

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată, Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.


Mă cântărească Dumnezeu – Căci asta vreau să Îl rog eu – În cumpăna acelor care Neprihăniți sunt! Atunci are Să vadă-a mea neprihănire.


Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.


Inima lor – o Doamne – iată, Mereu le este încuiată; În gura lor, neîncetat, Vorbe semețe s-au aflat.


Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


Capul, să nu vi-l ridicați Atât de sus! Când cuvântați, Din vorbele ce le rostiți, Trufași, să nu vă dovediți!


Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.


Toate căile omului Curate sunt, în ochii lui; Dar Cel cari duhuri cercetează, E Dumnezeu. Încredințează


Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”, Chiar crezi că Domnul n-a văzut? El, care inimi cercetează Și care suflete veghează, Nu știe gândul omului? Nu va da El, fiecărui, Numai răsplata potrivită Cu fapta ce-a fost săvârșită?


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.


Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


În contra Mea, voi v-ați fălit Și vorbele vi le-ați sporit Față de Mine. Am aflat! Am auzit ce-ați cuvântat!”


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


În cumpănă te-a „Cântărit” Și-astfel, ușor ai fost găsit!


„Cuvintele ce le-ați rostit, În contra Mea, s-au dovedit Aspre a fi, neîncetat. Și totuși, voi ați întrebat: „Dar împotrivă-Ți, ce-am spus noi?”


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


„Iată că Domnul, Dumnezeu – A tot puternicul, mereu – Și-a lui Israel seminție, Lucrul acesta, bine-l știe! Dacă acum, din răzvrătire, Sau poate din păcătuire Față de Domnul, am făcut Altarul pe cari l-ați văzut – Și dacă noi avem vreo vină – Atuncea El să nu ne vină, În astă zi, în ajutor, Aici, în fața fraților.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Zebul a zis atunci, astfel: „Unde îți e gura cea mare, Cu care-ai zis: „Cine e, oare, Abimelec, încât să-i fim, Mereu, supuși și să-i slujim?” Poporul care l-ai zărit, Nu-i oare cel disprețuit De către tine? Ieși în drum Și luptă-te cu el acum!”


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa