Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:28 - Biblia în versuri 2014

28 Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Nu l-am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat Eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Nu l-am ales pe el dintre toate triburile lui Israel ca să fie preotul Meu, să urce la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte tunica specială înaintea Mea? Nu am dat eu urmașilor strămoșului tău toate sacrificiile consumate de foc ale israelienilor?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Eu am ales-o dintre toate triburile lui Israél ca să-mi fie preoți: să urce la altarul meu, să ardă tămâie și să poarte efodul înaintea mea. Am dat casei tatălui tău toate jertfele prin foc ale fiilor lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Eu l-am ales dintre toate semințiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoție, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea și am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc și aduse de copiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Și l‐am ales din toate semințiile lui Israel ca să‐mi fie preot, ca să se suie la altarul meu, să ardă tămâie, să poarte efodul înaintea mea; și am dat casei tatălui tău toate jertfele arse cu foc ale copiilor lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:28
26 Mawu Ofanana  

Natan, în urmă, a grăit: „Tu ești acela, împărate! Tu ai făcut aste păcate! De-aceea, Domnul m-a trimis, La tine și, așa, a zis: „Iată că Eu te-am așezat, Peste Israel, împărat. De Saul, Eu te-am izbăvit.


David, apoi, a îmbrăcat Efodul cel din in lucrat, Jucând din răsputeri, mereu, Pentru-al său Domn și Dumnezeu.


„De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.


Iată ce haine, așadar, Ei au să facă: un pieptar; Apoi efodul o să fie Făcut; de-asemeni, o mantie, Precum și-o tunică, lucrată Doar la gherghef; ea e urmată Apoi, de-o mitră, după care, Brâul e ultima lucrare. Aron și-ai săi feciori să fie Gata să Îmi slujească Mie, Fiind ca preoți așezați, În haine sfinte-nveșmântați.


Altarul fi-va folosit Pentru tămâie, negreșit. Când dimineața se arată, Aron, tămâie-nmiresmată, Va arde, pe altaru-acel, Până când – candelele – el


Le pregătește. Iar pe seară, Tămâie, o să ardă iară, Când candelele-o să le-așeze. Atuncea, o să tămâieze Și astfel, nu o să rămâie – A voastră parte de tămâie – Nearsă, ci va fi mereu, Din neam în neam, la Dumnezeu – În față-I – arsă necurmat, Pe-altarul pentru tămâiat.


Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului, Și ars de para focului.”


Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului Și ars de para focului.


Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preotului a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de copiii lui. Apoi ei – care, preoți sânt – Au să se-așeze-ntr-un loc sfânt – În curtea cortului – în care, Mânca-vor, darul de mâncare.


Din jertfele date de voi Drept mulțumire, mai apoi, Spata din dreapta s-o luați Și preotului să o dați, Pentru că ea menire are De dar, luat prin ridicare.


Deci iată-ntreg Israel știe Ce-a poruncit Domnul să fie – Din jertfe – dat preoților, Din ziua când ungerea lor Cea sfântă, va fi fost făcută. Veșnic va trebui ținută Această lege-n Israel: Voi și urmașii voști’, la fel.


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


Iată dar, vreau ca să se știe, Precum că Eu am să-ți dau ție – Și fiilor și fiicelor – Tot ce aduce ăst popor, Ca daruri sfinte, Domnului, Prin ridicare-n fața Lui. Acesta e un legământ De necălcat, pe-acest pământ. El trebuie ca să se ție, În fața Mea, pe veșnicie. Legea aceasta-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”


Pe-atuncea, Abia – cel care Pe Ahitub, tată, îl are, Și care, frate, se vădea Cu I-Cabod care-l avea, Tată, pe Fineas, pe cel care, Drept fiu, preotul Eli-l are Și cari, la Silo, Îi slujise Lui Dumnezeu – se potrivise De a purta efodul lui, Adică al preotului. În tabără, nu s-a aflat Că Ionatan era plecat.


Copilul Samuel creștea Și-n fața Domnului slujea. Un mic efod, el a avut, Care era, din in, făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa