1 Samuel 2:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Până când nici nu se ardea Grăsimea jertfelor, venea Argatul preotului, care Cerea, cu îndrăzneală mare, Parte din jertfa omului, Adusă-n cinstea Domnului: „Dă, pentru preot, carnea care Trebuie pusă la frigare! De carne fiartă, să n-audă, Căci el dorește carne crudă!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea, slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Apoi, înainte de arderea grăsimii, apărea slujitorul preotului și îi spunea omului care venise să își ofere sacrificiul: „Dă pentru preot carne de fript; pentru că el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Chiar și înainte de a arde grăsimea venea slujitorul preotului și zicea celui care aducea jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot; nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Și înainte de a arde ei grăsimea, tânărul preotului venea și zicea omului care jertfea: Dă carne de fript pentru preot, căci nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă.

1 Samuel 2:15 Mawu Ofanana

Exodul 12:9

Să nu mâncați, crud, mielu-acel, Și nici în apă fiert, ci el – Cu măruntaie, cap, picioare – Va fi gătit de fiecare, Doar fript la para focului.

Levitic 3:16

Tot ce se ia, din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită, Pentru o jertfă mistuită De către para focului Adusă-n fața Domnului, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I s-a făcut. Grăsimea dobitocului, Toată, este a Domnului.

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

1 Samuel 2:14

Cu el, argatul aducea O furculiță anumită – Având trei coarne – pregătită Doar pentru jertfe. Când venea Sluga cu ea, se-apropia, Vârând-o în cazanul mare, Tigaie, oală, sau căldare, Și tot ceea ce ea prindea, Al preotului se vădea. Copiilor lui Israel, Mereu, li se făcea la fel, De câte ori ei se suiau La Silo, jertfe de dădeau.

1 Samuel 2:16

Iar dacă omul răspundea: „Poți ca să iei ce-ți va plăcea, După ce ard grăsimea”, el – Adică slujitoru-acel – Zicea îndată: „Nicidecum! Să îmi dai partea chiar acum! Să faci așa precum eu vreau, Căci altfel, cu de-a sila iau!”