Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Cu el, argatul aducea O furculiță anumită – Având trei coarne – pregătită Doar pentru jertfe. Când venea Sluga cu ea, se-apropia, Vârând-o în cazanul mare, Tigaie, oală, sau căldare, Și tot ceea ce ea prindea, Al preotului se vădea. Copiilor lui Israel, Mereu, li se făcea la fel, De câte ori ei se suiau La Silo, jertfe de dădeau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. Așa făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 El o băga apoi în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală; și tot ce reușea să apuce cu acea furculiță, lua preotul pentru el. Astfel procedau (fiii lui Eli) cu toți israelienii care veneau acolo, la Șilo.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 îl băga în oală, în cazan, în căldare sau în tigaie; tot ceea ce prindea tridentul, preotul lua pentru sine. Așa făceau ei tuturor celor din Israél care veneau acolo, la Șílo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 și o vâra în cazan sau în oală sau în căldare sau în tigaie; preotul lua cu ea tot ce scotea furca. Așa făceau cu tot Israelul care venea acolo în Silo.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:14
9 Mawu Ofanana  

Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.


Pentru că Eu am să-Mi iau Mie, Din jertfele oamenilor Din al lui Israel popor Aduse-n față-Mi cu menire De jertfe pentru mulțumire, Doar pieptul, drept dar legănat Și spata, ca dar ridicat. Aceste părți, am să le iau, Pentru ca-n urmă să le dau Eu, lui Aron – preotului – Și-asemeni și fiilor lui. Faptul acesta să vă fie O lege, pentru veșnicie Pe care Israel, mereu, O va păzi, cum am spus Eu.


Au mâncat carnea cea pe care Sărmanul Meu popor o are. De piele, ei l-au jupuit Și oasele i le-au zdrobit. Bucăți făcut-au ce-a rămas, Cum sunt cele cari, într-un vas Se-aruncă, fierte a fi ele, Sau ca bucățile acele De carne, strânse la un loc, Într-un cazan ce-i pus pe foc.


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


Preoți erau, pentru popor, Dar rea era purtarea lor. Atunci când cineva venea La Domnul și Îi aducea O jertfă spre a-I fi-nchinată, Preoți-și trimiteau, îndată, Sluga, când carnea se fierbea.


Până când nici nu se ardea Grăsimea jertfelor, venea Argatul preotului, care Cerea, cu îndrăzneală mare, Parte din jertfa omului, Adusă-n cinstea Domnului: „Dă, pentru preot, carnea care Trebuie pusă la frigare! De carne fiartă, să n-audă, Căci el dorește carne crudă!”


De ce călcați acuma oare, Jertfele Mele, în picioare? De ce călcați daruri ce sânt Aduse la locașul sfânt, După poruncile-așezate Și după legile lăsate? Dar cum se face că-ndrăznești Ca pe ai tăi fii să-i cinstești Cu mult mai mult, decât pe Mine, Ca să vă meargă vouă bine, Ca să mâncați pe săturate, Din roadele întâi luate, Să vă-ngrășați pe nesimțite, Din lucrurile dăruite De către-al Meu popor, mereu?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa