Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Dușmanii Domnului vor fi zdrobiți; El va tuna din ceruri împotriva lor. Domnul va judeca marginile pământului, va da putere împăratului Său și va înălța tăria unsului Său“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Iahve îi va sfărâma pe dușmanii Săi; și va tuna din cer împotriva lor. Iahve va judeca marginile pământului. El va oferi forță regelui Său; și va înălța forța celui pe care l-a instalat în această funcție prin ungerea cu ulei!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Adversarii vor fi zdrobiți de Domnul. Domnul tună din ceruri. El judecă marginile pământului; dă putere regelui său și îl înalță pe unsul lui”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Vrăjmașii Domnului vor tremura, Din înălțimea cerului, El Își va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere Și El va înălța tăria Unsului Lui.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Cei ce se luptă cu Domnul vor fi sfărâmați în bucăți. El va tuna împotriva lor din ceruri, Domnul va judeca marginile pământului și va da putere împăratului său și va înălța cornul unsului său.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:10
50 Mawu Ofanana  

Domnul, din ceruri, a tunat Și glasul Său a răsunat. Cel Prea Înalt a glăsuit, Prin tunetul ce s-a pornit.


O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?


Acolo, fi-va înălțată Puterea, pentru David dată. O candelă va fi, mereu, Acolo, pentru unsul Meu.


Tărie dăruit-a El, Poporului Său, Israel. Lucrul acesta, ne-ncetat, E pricină de lăudat, Pentru toți credincioșii Lui Și pentru fiii neamului Pe cari îl are Israel Și cari se află lângă El. Să cântați laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!


Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Asemeni vaselor de lut Ce-au fost de un olar lucrate, Cu un toiag din fier făcut, Tu le vei sfărâma pe toate.”


Eu știu că El, pe unsul Său, Îl va scăpa necontenit, Îi va răspunde – negreșit – Din locul Său cel sfânt și are Să-i dea mereu ajutorare, Căci dreapta Lui cea încercată, Atotputernică se-arată.


Unii își pun nădejdea lor Doar în puterea carelor Și-a cailor ce-i stăpânesc, În care ei se bizuiesc. Dar noi nădăjduim mereu, În Numele lui Dumnezeu.


Doamne, al nostru împărat Se bucură, neîncetat, De ocrotirea Ta cea tare, Pe care Tu, plin de-ndurare, Prin mila Ta i-o dăruiești. Ce bine îl înveselești Cu ajutoru-Ți minunat!


El e putere în popor, E Stâncă și izbăvitor Pentru cel ce a fost adus Și drept al Său uns a fost pus.


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


Tu ești fala poporului. Tu ești fala puterii lui. Prin îndurarea-Ți arătată, Puterea noastră-i ridicată,


Astfel, a Mea credincioșie, Cu el – mereu – are să fie, Iar bunătatea Mea cea mare Va fi cu el, fără-ncetare. A lui tărie, tot mereu, Spori-va prin Numele Meu.


Marea și râurile toate În stăpânire-i vor fi date.


În fața Domnului, strigați, Pentru că vine Cel Prea Sfânt, Să judece acest pământ! După credincioșia Lui, Popoarele pământului, Atuncea fi-vor judecate, Căci Domnul face-va dreptate.


În fața Domnului Cel Sfânt, Cari judecă acest pământ! Atuncea, cu nepărtinire, Va judeca întreaga fire. Va judeca, după dreptate, Popoarele-n lume aflate.


Iar dreapta Ta și-a arătat, Doamne, tăria. I-a zdrobit Pe toți vrăjmașii, negreșit.


Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.


Domnul va face judecată Și toate faptele-s aduse, Fiind apoi, în față-I, puse. Nimic din ce este ascuns, Nu-i pentru El de nepătruns. Va judeca, din jilțul Său, Ce-ai făptuit – bine sau rău.


De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.


„Atunci, cel care-i așezat Pe scaunul de împărat Va-mpărăți doar cu dreptate, Iar voievozi-au să arate Că se conduc, în cârmuire, Mereu doar de neprihănire.


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


„Când acea zi are să vie, Am să îi dăruiesc tărie Casei lui Israel. De-ndată, Îți va fi gura dezlegată În al lor mijloc și-o să-ți fie Plină, mereu, de veselie. Atuncea, ei vor fi aflat Că Eu sunt Domn, cu-adevărat.”


Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă,


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”


Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.


Priviți, acuma, fiecare! Iată-l pe împăratul care Voi l-ați ales și l-ați cerut! Iată că Domnul a făcut Așa precum cerut-ați voi, Și-un împărat va pus apoi.


Nu suntem noi, la secerat? Nu avem, grâne, de-adunat? La Domnul, voi striga apoi, Și-ndată tunete și ploi, El va trimite, negreșit. Atunci vă veți fi dumirit Ce mare rău voi ați făcut, În clipa-n care ați cerut Să vi se dea un împărat.”


Apoi, spre Domnul a strigat, Cu glas puternic, Samuel, Și chiar în ziua ‘ceea, El Trimis-a tunete și-apoi, Valuri de ploaie, în șuvoi. Când aste semne le-a văzut, Întreg poporul s-a temut De Domnul și de Samuel.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


„Cum s-a rupt haina, să știi bine, Că Domnul rupe, de la tine, Chiar astăzi – în același fel – Domnia, de pe Israel. N-ai să mai fii dar, împărat, Ci locul tău va fi luat, De un alt om, care – îți spun – Are să fie, mult mai bun, Decât ai arătat, vreodată, Că ai putea să fii tu. Iată,


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Tocmai atunci când Samuel Aducea jertfă mielu-acel, Oastea de Filisteni venea Și de popor se-apropia, Cu gând de-a-ncepe lupta-n dat’. Domnul, din ceruri, a tunat Și mare vuiet s-a făcut. Când Filistenii au văzut Lucrul acesta, au fugit Speriați, căci ei s-au îngrozit, Fiind bătuți, în acest fel, De oștile lui Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa