Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 Rugându-se, Ana a spus: „În Dumnezeul Cel de Sus, Se bucură inima mea. Prin El, putere voi avea. Puterea mea, El a-nălțat-o Și nimeni n-a mai clătinat-o. Gura mi s-a deschis, pe dată, Contra vrăjmașilor, căci iată, Se bucură sufletul meu, De sprijinul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Ana s-a rugat, zicând: „Mi se bucură inima în Domnul; puterea îmi este înălțată de Domnul, iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Ana s-a rugat zicând: „Inima mea se bucură în Iahve; și în El mi se consolidează forța. Gura îmi este larg deschisă împotriva dușmanilor mei; pentru că mă bucur de salvarea Ta.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Ána s-a rugat și a zis: „Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul, fruntea mi se înalță datorită lui Dumnezeu. Mi se deschide larg gura împotriva dușmanilor mei, căci mă bucur de mântuirea ta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ana s-a rugat și a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea a fost înălțată de Domnul; Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei, Căci mă bucur de ajutorul Tău.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Ana s‐a rugat și a zis: Mi se veselește inima în Domnul. Mi s‐a înălțat cornul în Domnul. Mi s‐a lărgit gura asupra vrăjmașilor mei: căci mă bucur de mântuirea ta.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 2:1
37 Mawu Ofanana  

Către Ierusalim – ‘napoi – Cu Iosafat în frunte-apoi, Plecară toți, căci Dumnezeu I-a izbăvit în ceasul greu, Făcând tristețea să le fie Schimbată-n mare bucurie.


A mai venit Matania; Fiu al lui Mica se vădea, Zabdi și-Asaf, fiind cel care Se dovedea a fi mai mare Peste acei care cântau Când rugăciuni se înălțau, În cor, la Casa Domnului, Spre slava și mărirea Lui. Și Bacbuchia a venit Care al doilea s-a vădit A fi-ntre frați. Apoi urmase Cel care Abda se chemase. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șamua-l are Și pe Galal; de-asemenea, Pe Iedutun îl mai avea.


Un sac de piele mi-am cusut; Capu-n țărână mi-a căzut.


Tăria mea S-a dovedit Și pricina cu care eu Am să mă laud, tot mereu.


Doamne, în Tine mă-ncred eu, Și-n bunătatea Ta, mereu. Veselă e inima mea, Căci mântuire voi avea.


Tărie dăruit-a El, Poporului Său, Israel. Lucrul acesta, ne-ncetat, E pricină de lăudat, Pentru toți credincioșii Lui Și pentru fiii neamului Pe cari îl are Israel Și cari se află lângă El. Să cântați laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


De biruința ta apoi, O să ne bucurăm și noi Și steagul o să-l înălțăm, Pentru că vrem să-l fluturăm În Numele lui Dumnezeu! El să asculte tot mereu, Dorința sufletului tău!


Ce i-a vrut inima, i-ai dat Și n-ai lăsat neîmplinit Nimic din ceea ce-au rostit Buzele lui. Neîncetat, (Oprire)


Atuncea, doar în Dumnezeu Se bucură sufletul meu, Căci mântuirea dată mie Îi va aduce veselie.


Deschide-mi gura și-atunci eu Am să Te laud, tot mereu.


Doar laude avea-voi eu, În gură, pentru Dumnezeu, Căci zilnic am să Îl cinstesc Și slavă am să-I dăruiesc.


Puterea tuturor celor Care sunt răi, am s-o dobor. Însă puterea cea pe care Omul neprihănit o are, Se va spori și, totodată, Are să fie înălțată.


Tu ești fala poporului. Tu ești fala puterii lui. Prin îndurarea-Ți arătată, Puterea noastră-i ridicată,


Căci Dumnezeu – cum e știut – Este mereu al nostru scut, Iar Împărat ne e Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Astfel, a Mea credincioșie, Cu el – mereu – are să fie, Iar bunătatea Mea cea mare Va fi cu el, fără-ncetare. A lui tărie, tot mereu, Spori-va prin Numele Meu.


S-aduc laude Domnului La porțile Sionului, Și să mă bucur, ne-ncetat, De mântuirea ce mi-ai dat.


Doamne, Tu-mi dai putere mare, La fel precum bivolul are. Cu untdelemn, Tu m-ai stropit,


Moise și tot poporul lui, Cântară-un cântec Domnului. Ei ziseră: „Lui Dumnezeu, Avem să Îi cântăm, mereu, Căci slava, El Și-a arătat: Apele mări-a revărsat, Înecând cal și călăreț.


Maria răspundea astfel, Copiilor lui Israel: „Lui Dumnezeu, neîncetat Cântați-I, căci Și-a arătat Slava, și-a năpustit, în mare, Și cai și călăreți și care.”


Ruga aceasta se arată A fi de Habacuc ‘nălțată. (Se poate, astă rugăciune Și într-un cântec a se pune, Cum sunt cântările știute Că pentru jale sunt făcute.)


În Domnul tot mă bucur eu! Al mântuirii Dumnezeu Îmi este El și pe vecie În El avea-voi bucurie!


Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă,


Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”


El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”


Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.


În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Penina, ăst fapt, îl știuse Și de aceea, niciodat’, S-o necăjească, n-a-ncetat.


În anii toți care-au trecut, La fel, Penina a făcut. De câte ori Ana mergea La casa Domnului, venea Penina-ndată să-i vorbească Și astfel, să o necăjească. Ana, atunci, amar plângea Și să mănânce, nu voia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa