Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 19:5 - Biblia în versuri 2014

5 Viața și-a pus-o-n joc astfel, Atunci când cu oșteanu-acel Din rândul Filistenilor, Luptat-a, pentru-al nost’ popor. Tu l-ai văzut cum s-a luptat Și știu că, mult, te-ai bucurat. Acum, de ce vrei să greșești? De ce vrei să păcătuiești Și să verși sângele curat, Al unui om nevinovat?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Și-a riscat viața atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându-l pe David fără niciun motiv?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Și-a riscat viața atunci când l-a omorât pe filistean; iar Iahve a adus o mare victorie pentru întregul (popor numit) Israel. Tu ai văzut acest lucru și te-ai bucurat. Atunci de ce să păcătuiești împotriva unui om nevinovat, omorându-l pe David fără niciun motiv?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Și-a riscat viața, l-a ucis pe filistean și Domnul a dat o eliberare mare pentru tot Israélul. Ai văzut și te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuiești împotriva sângelui nevinovat și să-l omori pe Davíd fără motiv?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 și-a pus în joc viața, a ucis pe filistean și Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat și să omori fără pricină pe David?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Căci și‐a pus viața în mână și a bătut pe filistean, și Domnul a făcut o mântuire mare pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te‐ai bucurat; de ce dar vrei să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, să omori pe David fără cuvânt?

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 19:5
26 Mawu Ofanana  

Atuncea, Eleazar a stat, Plin de curaj și a luptat: Pe Filisteni, el i-a lovit Până când i-a înțepenit Mâna, pe fierul sabiei. În acea zi, pentru Evrei, Domnul o izbăvire-a dat. Poporul care a plecat, La Eleazar, s-a-ntors, apoi, Doar să ia prada de război.


Viteji-atuncea, în ogor, Intrară și s-au așezat Drept scut, în jur, la împărat. Pe Filisteni, ei i-au bătut, Pentru că Domnul a făcut Să vină-o mare izbăvire Peste popor și peste fire.


Atunci, cei trei bărbați s-au dus Și-n grabă, apă, i-au adus. Prin tabăra de Filisteni, Trecuseră cei trei oșteni. Dar împăratul n-a băut, Din apă, ci toți au văzut Că a vărsat-o pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt.


Îmi întorc răul, pentru bine Și ură au, față de mine.


Primejduită-i a mea viață, Dar eu nu uit a Ta povață Și a Ta Lege o păzesc.


Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.


Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat.


Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.


Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,


Dar să luați seama, căci iată Ce se întâmplă, de cumva, Mă va ucide cineva: Cetatea voastră, dar și voi, Drept vinovați veți fi apoi, Căci sângele mi l-ați vărsat, Iar el este nevinovat, Pentru că Domnul m-a trimis Ca să vă spun tot ce v-am zis!”


Când a văzut că nu mai poate Să-i liniștească, și că toate Eforturile întreprinse De el, de gloată-au fost respinse, Pilat, apă-ntr-un vas, a pus Și-a spălat mâinile și-a spus: „Acum, eu sunt nevinovat Și n-am să pot fi acuzat, De sângele neprihănit, Al Celui care, răstignit, Cereți să fie. Treaba voastră!”


Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”


Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.


Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.


Căci numai lucrul, în Hristos, De moarte-aproape, l-a adus, Fiindcă viața-n joc și-a pus, Ca să-mplinească, negreșit, Ceea ce vouă v-a lipsit – Adică, slujbei voastre. El S-a străduit, în acest fel, Să facă ceea ce e bine Și să lucreze, pentru mine.”


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Când am văzut că nu veniți Și nu vreți să mă sprijiniți, Viața, în joc, mi-am pus apoi, Și singur mers-am la război, Cu neamul lui Amon. Știți bine Că Dumnezeu a fost cu mine Și i-a lăsat pe Amoniți, În mâna mea. De ce veniți Acuma, împotriva mea Și să vă războiți, ați vrea?”


Căci pentru voi, neîncetat, Al meu părinte a luptat Și viața și-a primejduit, Atuncea când v-a izbăvit Din mâna Madianului.


Saul s-a ridicat și-a zis: „Nimenea nu va fi ucis, Căci Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel, azi, negreșit.”


Poporul, însă, a sărit Să-l apere și a vorbit: „Pe Ionatan, acum, voiești, Cu moartea să îl pedepsești? Dar nu e el acela care, Această izbăvire mare, Azi, a făcut-o-n Israel? Să nu te-atingi, cumva, de el! Viu este Domnu-ntr-adevăr, Căci nici măcar un fir de păr N-ai să clintești din capul lui, Căci doar cu voia Domnului, El, toată ziua, a lucrat!” Astfel, poporul l-a scăpat – Pe Ionatan – de moartea care Gata era a-l prinde-n gheare.


Saul, atunci – în sinea lui – I-a dat dreptate fiului. De al său glas, a ascultat Și-apoi – în urmă – a jurat: „Viu este Domnul” – el a zis – „Că David nu va fi ucis!”


Dar Ionatan l-a întrebat: „De ce anume-i vinovat? Spune-mi te rog, ce ai văzut? Ce fapte rele, a făcut, Încât acuma, bunăoară, Trebuie David, ca să moară?”


Ahimelec a cutezat Să îl întrebe, pe-mpărat: „Din cei ce sunt în slujba ta, Oare, poți tu a-mi arăta Un om, să fie – ne-ndoios – Cum este David, credincios? La fel ca fiul lui Isai – Ca ginerele ce îl ai – Cine mai este, împărate, Să împlinească, cu dreptate, Poruncile ce le rostești? Pe cine oare, mai găsești – La tine-n casă așezat – De-atâta cinste-nconjurat?


Femeia merse-n fața lui Și-i zise împăratului: „Iată că eu te-am ascultat Și am făcut ce m-ai rugat. Chiar viața mi-am primejduit, Făcând precum mi-ai poruncit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa