12 Apoi, fereastra a deschis Și l-a-ndemnat – cum i-a mai zis – Să fugă. El a ascultat De vorba ei și a plecat, Scăpând de oamenii cei care Trimiși au fost, ca să-l omoare.
Când Absalom, slugi, a trimis La casa omului și-au zis „Unde se află-ascunși cei doi?”, Femeia le-a răspuns apoi: „Și Ahimaț și Ionatan – Așa precum aveau în plan – Peste pârâu eu i-am văzut, Că-n mare grabă au trecut.” Slugile-atunci i-au căutat Și pentru că nu i-au aflat, Au zis apoi: „Nu îi găsim. Să mergem la Ierusalim.”
Rahav i-a scos, apoi, din casă. Pe geam, i-a ajutat să iasă, În frânghii prinși, pentru că ea, Atuncea, casa și-o avea, Chiar lângă zidul ce păzește Cetatea și o-mprejmuiește.
Saul, trei fii, a dobândit: Primul e Ionatan numit, Al doilea Ișvi s-a chemat, Și Malchișua l-a urmat. Saul, și fete, mai avea: Merab întâia se numea, Iar ultima ce s-a născut, Mical, drept nume, a avut.