Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 18:8 - Biblia în versuri 2014

8 Saul, de cum le-a auzit, S-a mâniat și-a glăsuit: „Lui David, zeci de mii, i-au dat, Iar mie-n urmă mi-au lăsat Câteva mii! Cum se vădește, Împărăția-i mai lipsește!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte și s-a înfuriat foarte tare, zicând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipsește decât regatul“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte; și a fost foarte supărat. El a zis: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile! Acum nu îi mai lipsește decât regatul!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu i-a plăcut cuvântul aceasta. El a zis: „Lui Davíd îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât regalitatea!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât împărăția.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și Saul s‐a mâniat foarte tare și acest cuvânt a fost rău în ochii săi și a zis: Lui David i‐au dat zece mii și mie mi‐au dat mii; și nu mai este pentru el decât domnia.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 18:8
16 Mawu Ofanana  

Fraților, ura, le-a sporit, Când visul le-a istorisit. Iacov, în schimb, nu a uitat Ceea ce Iosif a visat.


Frații, lui Iosif îi vorbiră: „Tu crezi că vei domni apoi, Sau cârmui-vei peste noi?!” De-atunci, mai mult, l-au pizmuit – Atât pentru ce-a povestit, Cât și pentru visul avut. Ura, mai mare, le-a crescut,


„De ce o ceri numai pe ea, Acum, pentru Adonia?” – Îi spuse Solomon. „Nu vrei Și-mpărăția să mi-o iei Pentru Adonia, drept dar, Pentru Ioab și-Abiatar?”


Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat


Mândria, certuri doar, stârnește; Înțelepciunea se găsește Cu cel care smerit a stat Și sfaturile-a ascultat.


Furiei, mila, îi lipsește; Mânia-n valuri năvălește; Dar cine se va-mpotrivi Când gelozia va lovi?


Îndemânarea tuturor – Munca – își are-al său izvor, Numai în pizma unuia Pe iscusința altuia. Deci îndrăznesc din nou a spune Că și-asta e deșertăciune, Precum e totul pe pământ, Adică goană după vânt.


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


„Eu știu că am păcătuit” – A zis Balaam, Îngerului Care stătea în fața lui. „Nu am știut că Tu erai În față-mi și mă așteptai. Dar dacă Tu gândești acum, Că-i rău ce fac, mă-ntorc din drum.”


Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.


Tu ai făcut, însă, altfel. Să știi dar, că a ta domnie Mult timp nu va avea să ție, Pentru că nu ai împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.”


„Cum s-a rupt haina, să știi bine, Că Domnul rupe, de la tine, Chiar astăzi – în același fel – Domnia, de pe Israel. N-ai să mai fii dar, împărat, Ci locul tău va fi luat, De un alt om, care – îți spun – Are să fie, mult mai bun, Decât ai arătat, vreodată, Că ai putea să fii tu. Iată,


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


De-atunci, pe David – negreșit – Cu ochi răi, Saul l-a privit.


Saul, l-a sine, l-a chemat Pe Ionatan. I-a adunat Și pe cai care l-au slujit Și tuturor le-a poruncit, Pe David, ca să îl omoare.


Cât timp, el ne va sta în cale – Cât va trăi – nu va fi bine, Iar liniște nu-i, peste tine. De-asemenea, nu o să fie, Nici peste-a ta împărăție! Trimite oameni, să se ducă Și-apoi, la mine, să-l aducă, Pentru că iată, l-am găsit Vrednic de moarte, negreșit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa