7 Femeile care cântau, Unele altora-și ziceau: „Sunt mii vrăjmașii – am văzut – Pe care Saul i-a bătut. – Dar David, zeci de mii, a prins, Pe care-n urmă i-a învins.”
Poporul s-a împotrivit Și-a zis: „Nu este nimerit Să mergi alăturea de noi, Căci dacă vom fugi apoi, N-o să ia seama nimenea. Chiar jumătate de-ar cădea Din rândul nostru – și-au să vază Vrăjmașii noștri – nu contează. Însă tu singur – precum știi – Faci cât ar face zece mii Dintre ai noștri. E mai bine Ca la distanță a te ține Și numai când crezi – împărate – Să ieși afară din cetate, Și să ne vii în ajutor.”
Iată cuvântul rostuit – De către David – la sfârșit, Cuvântul spus de-acela care, Drept tată, pe Isai, îl are, Cuvântul celui înălțat Sus – sus de tot – și așezat Să fie uns, pentru Cel care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are, Cuvântul spus de către cel Care-a cântat, în Israel:
David și-ntregul Israel – Cântându-I Domnului – mergeau, Iar instrumentele erau Din lemn de chiparos făcute. Cântau cu harfe și-alăute, Cu fluiere și cu țambale Și cu timpane, pe-a lor cale.
Maria răspundea astfel, Copiilor lui Israel: „Lui Dumnezeu, neîncetat Cântați-I, căci Și-a arătat Slava, și-a năpustit, în mare, Și cai și călăreți și care.”
Slujbașii lui Achiș priveau, La David, și se întrebau: „Nu este-acesta David, oare? Nu este el cel pentru care, Femeile s-au adunat, De prin cetăți, și au cântat: „Sunt mii vrăjmașii – am văzut – Pe care Saul i-a avut, Dar David, zeci de mii, a prins, Pe care-n urmă, i-a învins!”? Nu-i el, al țării, împărat?”
Nu-i David el, cel pentru care Cântau femei, în gura mare: „Saul al nostru a bătut Mii de dușmani, dar am văzut Că David mers-a la război Și zeci de mii a-nvins apoi!”?”