Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 18:5 - Biblia în versuri 2014

5 David, oriunde se ducea – Trimis de Saul – izbândea. Saul l-a așezat apoi, Peste-ai săi oameni de război. Întreg poporul îl iubea. Era iubit, de-asemenea, Chiar și de cei ce s-au aflat, Drept slujitori, la împărat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 David se ducea oriunde îl trimitea Saul și reușea în toate. De aceea Saul l-a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea și reușea. Așa se explică de ce Saul l-a desemnat să fie comandant al soldaților (care erau în slujba lui); și acest lucru a fost văzut (și apreciat) de întregul popor și chiar de slujitorii lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Davíd ieșea oriunde îl trimitea Saul și avea succes. Saul l-a pus peste oamenii de luptă, iar el a fost binevăzut și de tot poporul, și de toți servitorii lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și David ieșea: ori încotro îl trimitea Saul izbândea. Și Saul l‐a pus peste bărbații de război. Și era bun în ochii întregului popor și chiar și în ochii robilor lui Saul.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 18:5
20 Mawu Ofanana  

De sarcinile ce-a primit Iosif, nu s-a mai îngrijit Mai marele străjerilor Din paza închisorilor. Fiind în grija Domnului, El l-a lăsat în voia lui. Domnul, pe Iosif, l-a-nsoțit Și-n toate, el a izbutit.


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”


Că Dumnezeu, necontenit, Pe Iosafat, l-a însoțit, Căci a umblat, neîncetat, Pe căile ce le-a călcat David, în vremea de-nceput, Iar după Bali, nu s-a ținut.


El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Pe a neprihănirii cale, Voi sta ‘naintea feței Tale Și-am să mă port cu-nțelepciune. Neprihănirea mi-o voi pune În inimă, umblând în ea Eu și cu toată casa mea. Doamne, eu Te aștept pe Tine: Când oare vei veni la mine?


„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.


Neîncetat, în locu-acel Și, din necaz, l-a izbăvit. Ba, chiar mai mult: i-a dăruit Înțelepciune, de-a putut Ajunge-a fi bine văzut, În fața Faraonului; Iar astfel, peste casa lui Și peste-a Egiptenilor Împărăție, dregător, Ajunse a fi așezat.


De-aceea, pricepuți să fiți, Pentru ca, ne-ncetat, să știți Care e voia Domnului.


Cu-nțelepciune, vă purtați, Față de cei ce sunt aflați Afară. Iată sfatul meu: Răscumpărați vremea, mereu.


Domnul, pe Iuda, l-a-nsoțit Și astfel el a reușit, Pe toți, să poată să-i înfrunte, Și a ajuns stăpân, pe munte. Un lucru nu a izbutit: Acela de-a fi izgonit Locuitorii cari erau În jurul lui și-n câmp ședeau, Pentru că ei, piept, i-au ținut, Căci, din fier – care – au avut.


Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor.


Viața lui Saul s-a vădit Un lung război – necontenit – Crâncen și neîndurător, În contra Filistenilor. Saul, de câte ori găsise Un om care se dovedise Voinic și tare, îi cerea Să-i șeadă-apoi, alăturea.


Însă întregul Israel, Precum și cei care erau Din Iuda, mult îl îndrăgeau, Căci el era în fruntea lor Și conducea al lor popor.


Când domnitorii cei pa care Neamul de Filisteni îi are Ieșeau în fruntea oștilor, David mergea-mpotriva lor Și-ntotdeauna izbutea Mai mari izbânzi de a avea, Decât ale-mpăratului Precum și ale oștii lui. David, astfel, a reușit S-ajungă-a fi foarte vestit.


I-a dăruit, în acest fel, Mantaua care o avea, Hainele lui și sabia. Arcul, i l-a mai dăruit, De cingătoare însoțit.


Când David s-a întors apoi, Cu ai săi oameni de război – Atuncea când i-a biruit Pe Filistenii ce-au fugit – Femeile l-au așteptat. De prin cetăți, s-au adunat Și-n fața împăratului – Precum și a oștirii lui – Ele-au jucat, cu bucurie Și-au chiuit cu veselie, În sunetul timpanelor Precum și-al alăutelor.


Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa