27 David s-a dus – cum a promis – Și două sute a ucis, Din rândul Filistenilor, Tăind prepuțurile lor, Pe care-n urmă le-a luat, Ca să le ducă la-mpărat. Saul – așa cum a vorbit – Pe fiica sa, i-a dăruit. Mical ajunse ca să fie, Dată lui David, de soție.
27 David s-a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le-a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soție pe fata sa Mihal.
27 David a plecat împreună cu oamenii lui; și a omorât două sute de filisteni. A adus pielea care acoperea glandul lor; și a dat-o numărând exact cât ceruse regele, pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o ca soție pe fiica lui numită Mihal.
27 Davíd s-a ridicat, au plecat el și oamenii lui și a ucis două sute de oameni; le-a adus prepuțurile și le-a dat pe toate regelui ca să poată deveni ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soție pe Micál, fiica sa.
27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus prepuțurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.
27 Și David s‐a sculat și s‐a dus, el și oamenii săi, și a bătut din filisteni două sute de inși. Și David a adus tăierile lor împrejur și le‐a dat împăratului în număr deplin, ca să fie ginerele împăratului. Și Saul i‐a dat de nevastă pe Mical, fiică‐sa.
David răspunse-n acest fel: „Bine! Iată că gata sânt, Să fac cu tine legământ, Dacă întâi te învoiești, Dorința, să mi-o împlinești. Să nu te-arăți, în fața mea, Până atunci când vei putea Să faci, adusă ca să-mi fie, ‘Napoi, Mical – a mea soție – Care, de Saul, mi-a fost dată, Și care-apoi, mi-a fost luată.”
La Iș-Boșet, soli, a trimis David apoi și-astfel i-au zis: „Să-mi dai nevasta, negreșit, Cu care fost-am logodit Și-o sută de prepuțuri, eu – De Filisteni – socrului meu, A trebuit apoi, să-i dau, Ca pe Mical, să pot s-o iau.”
Din ceruri, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui Și întărit astfel, Samson A mers până la Ascalon. Acolo, când a pogorât, Treizeci de inși a omorât. Hainele-n urmă, le-a luat Și-a mers, degrabă, de le-a dat Celor care au reușit Să-i dea răspunsul potrivit, La ghicitoare. Ne-ndoios, Samson era foarte furios. Apoi, acasă, de îndat’ – La tatăl său – el a plecat.
Saul, trei fii, a dobândit: Primul e Ionatan numit, Al doilea Ișvi s-a chemat, Și Malchișua l-a urmat. Saul, și fete, mai avea: Merab întâia se numea, Iar ultima ce s-a născut, Mical, drept nume, a avut.
În urmă, Saul a găsit Că lucrul cel mai potrivit Prin care să-l îndepărteze Pe David, este să-l așeze Drept căpitan și-astfel să fie Mai mare pus, peste o mie, Din oamenii ce i-a avut. David, atunci, a fost făcut Drept căpetenie-n popor, Fiind pe placul tuturor.
Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”
Saul i-a dăruit și el, Pe a lui fiică, de soție, Însă apoi – precum se știe – Saul, nevasta, i-a luat-o Și pe Mical, astfel, a dat-o Lui Palti din Galim – cel care, Pe Laiș, drept părinte-l are.