1 Samuel 18:25 - Biblia în versuri 201425 Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească25 Atunci Saul a zis: „Așa să-i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui»“. Saul însă plănuia să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201825 acesta le-a zis: „Așa să îi vorbiți lui David: «Ca să îți dea mireasa, regele nu dorește alt preț decât pielea care acoperă glandul de la o sută de filisteni; și astfel, regele să fie răzbunat pe dușmanii lui!»” De fapt, punându-i această condiție, Saul dorea să îl facă pe David să fie omorât de mâinile filistenilor. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202025 Saul a zis: „Așa să-i spuneți lui Davíd: «Regele nu dorește nicio zestre, ci doar o sută de prepuțuri de la filisténi, ca regele să se răzbune împotriva dușmanilor săi”. Saul avea de gând să-l facă pe Davíd să cadă în mâna filisténilor. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu25 Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: ‘Împăratul nu cere nicio zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune pe vrăjmașii lui.’” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193125 Și Saul a zis: Așa să ziceți lui David: Împăratul nu dorește zestre, ci o sută de tăieri împrejur de ale filistenilor, ca împăratul să fie răzbunat pe vrăjmașii săi. Și Saul avea de gând să facă pe David să cadă de mâna filistenilor. Onani mutuwo |
Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”
Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”