1 Samuel 18:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Atunci Saul i-a zis lui David: ‒ Iată, ți-o voi da de soție pe Merab, fata mea cea mare; numai să fii luptătorul meu viteaz și să porți războaiele Domnului! Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Atunci Saul i-a zis lui David: „Îți voi da ca soție pe fiica mea mai mare numită Merab; dar cu condiția să mă slujești cu eroism și să mergi în războaiele lui Iahve.” Dar, de fapt, Saul se gândise astfel: „Să nu moară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ți-o voi da de soție. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz și să lupți luptele Domnului!”. Saul își spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele Domnului.” Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și Saul a zis lui David: Iată Merab, fiica mea cea mai mare, ți‐o voi da de nevastă, numai fii viteaz pentru mine și luptă luptele Domnului. Căci Saul zicea: Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.

1 Samuel 18:17 Mawu Ofanana

2 Samuel 11:15

Iată ce-a scris David, în ea: „În prima luptă ce-o purtați, Pe Urie să-l așezați În locul care o să fie, Cel mai greu loc, din bătălie, Și să vă trageți înapoi, Ca astfel el să moară-apoi.”

2 Samuel 12:9

Spune-Mi: de ce-ai disprețuit Ceea ce Eu ți-am poruncit, Călcând cuvântul Domnului Și făcând rău, în fața Lui? Pe Urie – pe-acel Hetit – Cu sabia, tu l-ai lovit. Nevasta-n urmă i-ai luat, După ce, pradă, tu l-ai dat, Sabiei Amoniților, Și l-ai ucis, prin mâna lor!

2 Samuel 6:16

Chiar când chivotul Domnului Pătrunse în cetatea lui, Mical, acasă, se găsea Și pe fereastră, ea privea. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Cum că dispreț i-a încolțit, Față de el. David a dus

Psalmi 12:2

Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Proverbe 26:24

Omul acel care urăște, Se va preface, dar gătește – În inimă – înșelăciune.

Proverbe 26:25

Pe-acela care îți va spune Doar vorbe dulci, să nu îl crezi, Pentru că, blând – precum îl vezi – E plin numai de-nșelăciuni Și are șapte urâciuni, În inimă. Chiar dacă-și ține

Proverbe 26:26

Ura ascunsă foarte bine În văl de prefăcătorie, Totuși, dată are să-i fie Pe față – chiar în adunare – Ascunsa-i răutate mare.

Numeri 21:14

Astfel, în cartea-n cari sunt puse Războaiele, de Domnul duse, Despre „Vaheb” se pomenește Care – „în Sufa” – se găsește, De „apele Arnonului” –

Numeri 32:20

Moise, atuncea, a vorbit: „Dacă, așa cum v-ați gândit Veți face, dacă vă-narmați Pentru ca-n urmă să luptați În fața Domnului apoi,

Numeri 32:27

Doar noi, în fața Domnului, O să ne înarmăm apoi, Și vom purcede la război, Precum al nostru domn voiește, Atuncea când ne poruncește.”

Numeri 32:29

„Dacă, cu voi, ai lui Gad fii Și-ai Rubeniților copii Trec apele Iordanului, Luptând în fața Domnului – Pentru a țării cucerire, Pân’ o luați în stăpânire – Să îi lăsați ca înapoi, Să se întoarcă ei apoi, Spre-a stăpâni – cum au cerut – Al Galaadului ținut.

Deuteronom 17:7

Asupra celui vinovat, Martorul trebuie chemat Pentru a fi întâiul care Ridică brațul să-l omoare. Abia apoi, va fi lovit De-ntreg poporul, negreșit. Astfel, vei scoate, orice rău, Din mijlocul neamului tău.”

1 Samuel 14:49

Saul, trei fii, a dobândit: Primul e Ionatan numit, Al doilea Ișvi s-a chemat, Și Malchișua l-a urmat. Saul, și fete, mai avea: Merab întâia se numea, Iar ultima ce s-a născut, Mical, drept nume, a avut.

1 Samuel 17:25

Și-n felu-acesta, au vorbit: „Văzut-ați cum a-naintat Și cum, apoi, aruncat Ocara peste Israel? De-ar fi un om, care – cu el – Să fie-n stare să se pună La luptă și să îl răpună, Omul acela – negreșit – Are să fie răsplătit De împărat. Va fi umplut Cu-averi, cum nu s-au mai văzut, Iar fiica împăratului Va deveni nevasta lui. Nici dări nu va mai fi silit Ca să plătească, căci scutit De a lor plată, va fi el Și-apoi și tatăl său, la fel.”

1 Samuel 17:36

În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”

1 Samuel 17:47

Cei care-aici s-au adunat, Au să priceapă, imediat, Că Dumnezeu nu mântuiește Prin sabie, nu izbăvește Prin suliță. El o să dea Izbândă, după cum va vrea, Căci biruința e a Lui. Astfel, prin voia Domnului, Lăsată e oștirea voastră S-ajungă predă-n mâna noastră.”

1 Samuel 18:21

Și-apoi în sine-a cugetat: „Am să-i dau fata, de soție, Căci ea, o cursă, vreau să-i fie, Și-apoi la Filisteni – drept pradă – David urmează ca să cadă.” Saul, lui David, i-a vorbit A doua oară: „Negreșit, Astăzi, la mine ai să vii, Căci ginere voiesc să-mi fii!”

1 Samuel 18:25

Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă.

1 Samuel 18:27

David s-a dus – cum a promis – Și două sute a ucis, Din rândul Filistenilor, Tăind prepuțurile lor, Pe care-n urmă le-a luat, Ca să le ducă la-mpărat. Saul – așa cum a vorbit – Pe fiica sa, i-a dăruit. Mical ajunse ca să fie, Dată lui David, de soție.

1 Samuel 25:28

Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.

1 Samuel 30:26

Când, la Țiclag, ei au sosit, David găsi că-i potrivit Să dea apoi, din prada lor – O parte – și bătrânilor Din Iuda și, de-asemenea, Prietenilor ce-i avea. Îndată, daruri, a trimis, Iar cei care le-au dus, au zis: „Acesta este darul meu, Pe care, vouă, vi-l dau eu, Din prada ce am dobândit Atuncea când m-am războit Cu toți vrăjmașii cei pe care Al nostru Dumnezeu îi are!”