1 Samuel 18:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Domnul, peste-mpăratul Său, Trimise iar, duhul cel rău. În zori, duhul l-a apucat, Iar Saul s-a înfuriat. David, atunci, grabnic s-a dus, Iar după ce harfa-a adus, Să cânte-ndată, a-nceput, Căci el să-l liniștească-a vrut. Saul, o suliță, avea În mână și o cumpănea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ În ziua următoare, duhul cel rău de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ În următoarea zi, spiritul rău trimis de Dumnezeu a (re)venit în forță peste Saul care avea un comportament necontrolat în interiorul casei lui. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o lance.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ A doua zi, duhul cel rău de la Dumnezeu l-a învăluit pe Saul care profețea în mijlocul casei. Davíd cânta cu mâna lui ca și în celelalte zile, iar Saul avea sulița în mână.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița în mână.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și a fost așa: a doua zi un duh rău de la Dumnezeu a venit peste Saul, și el a prorocit în mijlocul casei sale; și David cânta cu mâna sa, cum făcea zi de zi. Și Saul avea sulița sa în mână.

1 Samuel 18:10 Mawu Ofanana

1 Regi 18:29

În acest fel, au aiurat Până aproape s-a lăsat Al înserării văl, afară, La vremea jertfelor de seară, Dar nici până la acel ceas Nu se-auzise nici un glas Și nici un semn nu s-a văzut Căci cerul tot rămase mut.

1 Regi 22:12

Ceilalți proroci au zis la fel, Căci prorociră ca și el: „În Galaad să te repezi, Ramotul să-l eliberezi! Căci Domnul a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.”

Ieremia 28:11

În fața-ntregului popor, Precum și a preoților, A zis apoi: „Domnul, de sus, Aste cuvinte mi le-a spus: „Așa cum țăndări s-a făcut Jugul pe care l-ați văzut, Așa am să zdrobesc și Eu, Peste doi ani, jugul cel greu Al împăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are!” El a sfârșit de cuvântat, Iar Ieremia a plecat.

Fapte 16:16

Iată dar, că pe când mergeam, Spre locu-n care ne rugam, O roabă, cu-n duh de ghicit, În calea noastră, a ieșit. „Duhul lui Platon”, se numește Duhul acela, în grecește.

2 Tesaloniceni 2:11

Din astă pricină – să știți – Că Dumnezeul nostru are Să le trimită, o lucrare, De rătăcire, ca drept bună, Și au să creadă o minciună,

Judecători 16:20

Dalila a strigat, apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson, atuncea, s-a trezit Din somn și astfel a vorbit: „Voi face cum am mai făcut, Și-am să mă scutur!” N-a știut, Că Domnul S-a îndepărtat De el și singur l-a lăsat.

1 Samuel 16:23

Atunci când duhul rău venea – Când Dumnezeu îl trimitea – Și Saul era greu muncit, David lua harfa, grăbit, Se așeza în fața lui, Cântându-i împăratului, Un cântec blând, liniștitor, Până când răsufla ușor, Căci duhul rău îl părăsea Și iarăși, liniște avea.

1 Samuel 18:9

De-atunci, pe David – negreșit – Cu ochi răi, Saul l-a privit.

1 Samuel 19:10

O suliță, în mână-avea Saul, și-a încercat, cu ea, De zid, ca să îl pironească, Dar n-a putut să-l nimerească, Pentru că David s-a ferit Și-apoi din față-i a fugit. Când înserarea s-a lăsat, El a plecat de la-mpărat.

1 Samuel 19:7

Când Ionatan l-a auzit, La David, a plecat grăbit, Să-i spună tot ce a aflat. Apoi, pe David, l-a luat Și-n fața împăratului, L-a dus de-ndat,’ iar tatăl lui – Cu David – bine s-a purtat, Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.

1 Samuel 19:9

Duhul cel rău veni, de-ndat’ – Trimis de Domnul – și l-a prins Pe Saul, care-a fost cuprins De o mânie foarte mare, Voind – din nou – să îl omoare Pe David, care-n față-i sta, Căci el – cu harfa – îi cânta.

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”