Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 18:1 - Biblia în versuri 2014

1 David, cu Saul, a vorbit, Iar Ionatan l-a auzit. S-a dus la ei și l-a văzut Și-apoi, pe David, l-a plăcut. Cu sufletul, s-a alipit De David și l-a îndrăgit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David. Ionatan l-a iubit ca pe propriul său suflet.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 După ce David a terminat discuția cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a atașat de sufletul lui David; și l-a iubit ca pe sine însuși.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când a terminat [Davíd] de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatán s-a legat de sufletul lui Davíd; Ionatán l-a îndrăgit ca pe sufletul său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s‐a legat de sufletul lui David și Ionatan l‐a iubit ca pe sufletul său.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 18:1
17 Mawu Ofanana  

Acuma, de am să revin, La tata, fără Beniamin –


Mă-ncearcă o durere mare – O, Ionatane – frate-al meu! Plăcerea mea erai, mereu. Dragostea ta cea minunată – Față de mine arătată – Mai sus, avea să se vădească, Decât iubirea femeiască.


David, în față, le-a ieșit Și-n felu-acesta le-a vorbit: „Dacă spre mine vă-ndreptați, Gândind ca să mă ajutați, Inima mea este cu voi. Dar dacă veți voi apoi, Pe mine, să mă înșelați – Ca pe vrăjmași să-i ajutați – Atâta pot să vă spun eu: Vă judece doar Dumnezeu!”


Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


„Dacă – mânat de un gând rău – Are să vină frate’ tău – Cari fiu îi este mamei tale – Sau dacă va găsi cu cale, Copila ce la tine crește Sau soața cari se odihnește La sânul tău, ori de-a venit Prietenul cel mai iubit, Și toți acești au să voiască, În taină, să te-ademenească, Spunându-ți: „Haidem să găsim Alți dumnezei și să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –


Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus –


Bărbații toți, din Israel, Unitu-s-au în acest fel, Contra cetății Ghibea. Ei,


Poporul, însă, a sărit Să-l apere și a vorbit: „Pe Ionatan, acum, voiești, Cu moartea să îl pedepsești? Dar nu e el acela care, Această izbăvire mare, Azi, a făcut-o-n Israel? Să nu te-atingi, cumva, de el! Viu este Domnu-ntr-adevăr, Căci nici măcar un fir de păr N-ai să clintești din capul lui, Căci doar cu voia Domnului, El, toată ziua, a lucrat!” Astfel, poporul l-a scăpat – Pe Ionatan – de moartea care Gata era a-l prinde-n gheare.


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


Saul, l-a sine, l-a chemat Pe Ionatan. I-a adunat Și pe cai care l-au slujit Și tuturor le-a poruncit, Pe David, ca să îl omoare.


Când astă veste-ngrozitoare A auzit-o Ionatan, S-a dus și despre acest plan, Pe David l-a-nștiințat de-ndată, Spunându-i astfel: „Al meu tată, Să te omoare-acum, voiește. Ai grijă dar, și te păzește! Ascunde-te, iar dimineață, Cu nimenea să nu dai față,


În felu-acesta, negreșit Că Ionatan a întărit, Atunci, iubirea cea pe care, Față de David el o are, Pentru că mult îl îndrăgea, Așa cum sufletu-și iubea.


Arată-ți dragostea curată, Față de robul tău, căi iată, Un legământ tu ai făcut, Pe care Domnul l-a văzut. Acum, dacă în a mea fire, Găsi-vei vreo nelegiuire, Tu însuți curmă viața mea, Căci nici un preț nu are ea! Ce rost, ca să mă duci, mai are, În fața tatălui tău, oare?”


De ce, cu el, voi v-ați unit Și nimenea nu m-a vestit De legământul cel pe care – Cu David – fiul meu, îl are? Dar pentru mine, nimenea, Durere-n inimă n-avea, Încât apoi să-mi dea de știre, Despre această răzvrătire, Făcută chiar de al meu fiu? De ce n-ați vrut ca eu să știu Că pe-al meu rob l-a răsculat Chiar Ionatan și l-a-ndreptat În contra mea, ca să-mi întindă Curse, în care să mă prindă?”


În fața Domnului Cel Sfânt, Au mai făcut un legământ Și-n urmă, ei s-au despărțit. David rămase-adăpostit În Zif, iar Ionatan, apoi, S-a dus acasă, înapoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa