În grabă-atunci, Rițpa – cea care Pe Aia, drept părinte-l are – Un sac, în mână, a luat Și sus, pe stâncă, s-a urcat. Pe sac, acolo, a șezut Când secerișul a-nceput Și tot acolo-a stat apoi, Când s-au pornit primele ploi. Pe morți, femeia i-a păzit, Căci ne-ncetat a izgonit Și păsările cerului Și fiarele pământului, Din jurul trupurilor lor, Ziua și-n timpul nopților.