1 Samuel 17:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁶ Slujitorul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit armatele Dumnezeului celui Viu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ Slujitorul tău a reușit să omoare și leul și ursul; iar cu acest filistean necircumcis, se va întâmpla la fel – pentru că a insultat armatele Dumnezeului care este (singurul Dumnezeu) viu!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ Slujitorul tău a ucis leul și ursul. Este oare filisteanul acesta netăiat împrejur ca unul dintre aceștia că disprețuiește armatele Dumnezeului celui viu?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁶ Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean netăiat împrejur va fi ca unul din ei, căci a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu.

1 Samuel 17:36 Mawu Ofanana

2 Cronici 32:17

Ei au trimis și o scrisoare, Cu vorbe batjocoritoare, Puse pe seamă la Acel Cari îi e Domn, lui Israel. Iată cuvintele pe care Le-au folosit ei, în scrisoare: „Din dumnezeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Nici unul nu a reușit, Poporul, să-și fi izbăvit, Din mâna mea. Aflați dar voi, Că nu vă va scăpa apoi – Când am să îmi revărs mânia – Nici Cel care, lui Ezechia, Îi este Domn și Dumnezeu! Nu veți scăpa, de bațul meu!”

Isaia 10:15

„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”

Isaia 36:15

Să nu vă facă el apoi, În Domnul să vă-ncredeți voi, Zicând: „Domnul ne ocrotește. Domnul, mereu, ne izbăvește. Cetatea nu va fi lăsată Asirienilor, vreodată.”

Isaia 36:18

Să nu cumva, să vă lăsați, De Ezechia, înșelați, Căci doar vă amăgește, când O să îl auziți zicând: „Al nostru Domn ne ocrotește! Domnul, mereu, ne izbăvește!” Dar dumnezei, nu aveau, oare, În lume, și alte popoare? Țările lor, oare-au scăpat, De al meu mare împărat?

Езекиел 28:10

Tu vei muri, cum se sfârșesc Aceia care se vădesc Că împrejur nu sunt tăiați, Când pradă morții sunt lăsați. Tu vei muri asemeni lor, De mâinile străinilor.”

Езекиел 32:19

Pe cine-n frumusețe-ntreci? Pogoară și te culcă-n veci, Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați!

Daniel 5:23

Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!

Zaharia 12:3

Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.

Zaharia 2:8

Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

1 Samuel 14:6

În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”

1 Samuel 17:10

Priviți-mă! Eu sunt acel Cari, astăzi, peste Israel, Arunc ocară! Căutați Un om, pe care să mi-l dați Ca să mă lupt cu el apoi, Să ia ocara de pa voi!”

1 Samuel 17:26

David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”

1 Samuel 17:35

El alerga, fără de teamă, Și reușea – de bună seamă – Ca oaia s-o salveze-apoi, Și s-o aducă înapoi. Când prădătorul încerca, În contră-mi, a se ridica, De falcă eu îl înhățam De-ndată, și îl omoram.

1 Samuel 17:37

În urmă, David a rostit: „Domnul, Cel ce m-a izbăvit – Atât din gura leilor, Cât și din laba urșilor – Mă scapă și de Filistean Și am să-l birui pe dușman!”

1 Samuel 18:17

Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”

1 Samuel 31:4

Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.