1 Samuel 17:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ David s-a sculat dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ David s-a trezit dimineața devreme, a lăsat oile cu un paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Ișai și a plecat. A ajuns în tabără tocmai când armata se alinia în poziție de luptă și producea sunete ca pentru război.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Davíd s-a sculat dimineața, a lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat [lucrurile] și a mers după cum îi poruncise Iése. A ajuns unde erau carele când armata ieșea să se așeze în linie de bătaie și scotea strigăte de luptă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și David s‐a sculat de dimineață și a lăsat oile cu un păzitor, și și‐a luat sarcina și s‐a dus cum îi poruncise Isai. Și a venit la locul carelor și oștirea ieșea să se rânduiască de bătaie, și au scos un strigăt de luptă.

1 Samuel 17:20 Mawu Ofanana

Luca 19:43

Curând, veni-vor zile grele: Vei îndura valuri de rele, Vrăjmașii au să te-nconjoare; Cu lanțuri au să te-mpresoare Și-au să te strângă, ne-ncetat, Din toate părțile, de-odat’.

Iosua 3:1

Iosua s-a trezit în zori; Cu ai lui Israel feciori, De la Sitim, el a pornit Și la Iordan doar, s-a oprit, Unde, popas, ei au făcut, Până când noaptea a trecut.

1 Samuel 15:12

Când zorii zilei au venit, La Saul a plecat, grăbit. Pe drum, el fost-a înștiințat: „Saul e, la Carmel, plecat, Și-un semn de biruință, el A înălțat în locu-acel. S-a-ntors, în urmă, înapoi Și la Ghilgal a mers apoi.”

1 Samuel 17:19

Frații, cu Saul, sunt aflați, Și cu-ai lui Israel bărbați, În valea cari – de bună seamă – „A terebinților”, se cheamă, Căci în război e-al nost’ popor, Cu neamul Filistenilor.”

1 Samuel 17:21

Oștirea cea din Israel Și cea de Filisteni, astfel, Față în față se aflau Și-n linii de război ședeau, Gata de luptă orișicând, Mari strigăte, mereu, scoțând.

1 Samuel 17:28

Când Eliab a auzit, În ce fel, David a vorbit, Îndată s-a și mâniat Pe el și-apoi, l-a întrebat: „De ce te-ai pogorât la noi, Și-ai părăsit turma de oi, Pe cari, tata ți-a-ncredințat-o? În grija cui, oare-ai lăsat-o? Sau singură e în pustie? Cunosc eu bine-a ta mândrie Și răutatea cea pe care Inima ta, numai, o are! Te-ai pogorât, doar că ai vrut Ca lupta, să o fi văzut!”

1 Samuel 26:5

În grabă, David a venit La locu-n care-a poposit Saul, cu oastea. A văzut Cortul pe cari și l-a făcut, Unde ședea el, cu Abner – Cel cari, fecior, îi e, lui Ner, Și cel care era mai mare Peste oștirea ce o are. Saul dormea, în cortul lui, În mijlocul poporului.

1 Samuel 26:7

Stele-ncepură să răsară, Când David și-Abișai plecară. Saul – de oaste-nconjurat – Dormea, în cort, netulburat. Sulița împăratului Era la căpătâiul lui, Înfiptă în pământ. Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner – Dormea și el, în cortul lui, În mijlocul poporului.