Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 16:13 - Biblia în versuri 2014

13 Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Samuel a luat cornul cu ulei și l-a uns în mijlocul fraților lui, iar Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s-a ridicat și a plecat la Rama.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Samuel a luat cornul cu ulei și l-a uns în mijlocul fraților lui; iar Spiritul lui Iahve a venit decisiv peste David începând din acea zi. Apoi Samuel s-a întors la Rama.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Samuél a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste Davíd din acea zi încolo. Apoi Samuél s-a ridicat și s-a dus la Ráma.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‐a uns în mijlocul fraților săi. Și Duhul Domnului a venit peste David din ziua aceea încolo. Și Samuel s‐a sculat și s‐a dus la Rama.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 16:13
27 Mawu Ofanana  

Natan, în urmă, a grăit: „Tu ești acela, împărate! Tu ai făcut aste păcate! De-aceea, Domnul m-a trimis, La tine și, așa, a zis: „Iată că Eu te-am așezat, Peste Israel, împărat. De Saul, Eu te-am izbăvit.


Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are.


Iată cuvântul rostuit – De către David – la sfârșit, Cuvântul spus de-acela care, Drept tată, pe Isai, îl are, Cuvântul celui înălțat Sus – sus de tot – și așezat Să fie uns, pentru Cel care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are, Cuvântul spus de către cel Care-a cântat, în Israel:


Bătrânii toți, din Israel, Veniră la Hebron, la el, Și-un legământ au încheiat, Ungându-l ca și împărat, În fața Domnului, astfel, Peste întregul Israel.


Iehu, atunci, s-a ridicat Și împreună au intrat În casă. Tânărul acel Turnă, îndată, peste el, Uleiul care l-a adus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Ascultă dar: prin glasul meu, Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi, te ung, drept împărat, În Israel încoronat! Peste al Domnului popor, Tu ai să fii stăpânitor.


Bătrânii toți, din Israel, Veniră la Hebron, la el, Și-un legământ au încheiat Ungându-l ca și împărat Apoi, în fața Domnului, Precum cerea cuvântul Lui, Pe care îl spusese El, Prin robul Său, prin Samuel.


El este David, robul Meu, Pe care-n urmă l-am uns Eu, Cu untdelemnul Meu cel sfânt.


Iată că al lui sprijin sânt: Cu mâna Mea îl întăresc Și cu-al Meu braț îl ocrotesc.


Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu l-am rânduit Pe Iosua, fiul lui Nun. Ia-l lângă tine, căci îți spun Că e un om în care Eu O parte-am pus, din Duhul Meu. Tu, mâna doar, să îți așezi,


Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește


Fiind, apoi, înlăturat, În locu-i, David a venit, Despre cari a mărturisit Chiar Domnul: „Iată, am aflat Pe cineva, cu-adevărat, Pe gustul Meu, și știu că el Are să facă-n așa fel, Ca voia să Mi-o împlinească. David, el o să se numească, Și este al lui Iese fiu.”


Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”


Ce mai putem să zicem noi? Căci nu mi-ajunge timpu-apoi, Dacă aș vrea ca să vorbesc De Ghedeon, să-l pomenesc Și pe Samson, ori pe Barac Sau referire – dacă fac – Și la Ieftaie, Samuel, La David și proroci, la fel!


Cu Duhul Domnului, de-ndat’, Fusese Iefta îmbrăcat. Galaadu-ntreg l-a străbătut, Iar din Manase, a trecut, La Mițpe și s-a repezit Să bată neamul Amonit.


Apoi, Duhul lui Dumnezeu, Să-l miște a-nceput, mereu, De la Mahone-Dan mergând, Până la Țorea ajungând, Iar de acolo înapoi, Până la Eștaol apoi.


Al Domnului Duh a venit Peste Samson, care-a-nhățat Leul și-apoi l-a sfâșiat, Cu mâna goală. Negreșit, Părinților nu le-a vorbit De ceea ce s-a petrecut Și-astfel, nimic, ei n-au știut.


De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.


Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


Atuncea fi-vei îmbrăcat Cu Duhul Domnului. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocești, vei fi putut, Pentru că fi-vei prefăcut Într-un alt om. Când vei vedea


Cuprins de o mânie mare Și-un aprig dor de răzbunare. În urmă, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui.


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Saul, de David, s-a temut – Necontenit – căci a văzut Precum că Domnul Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu, Căci Domnul, de-al Său împărat, De mult timp, S-a îndepărtat.


Am să-Mi așez – neîndoios – Apoi, un preot credincios, Să-i placă sufletului Meu Și inimii Mele, mereu. Îi fac o casă stătătoare, Și va umbla, fără-ncetare, Doar înaintea Unsului Care va fi al Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa