Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 16:12 - Biblia în versuri 2014

12 Isai trimise după el. Bălai era copilu-acel; Față frumoasă el avea Și ochi frumoși, de-asemenea. Domnul i-a zis lui Samuel: „Unge-l acum, pentru că el Este alesul Domnului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Ișai a trimis după el și a fost adus. El era roșcat, cu ochi frumoși și plăcut la chip. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te și unge-l, căci el este!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ișai a făcut cum i s-a cerut; și astfel, fiul lui a fost adus. Tânărul era roșcat, cu ochii frumoși și avea o față încântătoare. Iahve i-a zis lui Samuel: „Ridică-te și unge-l; pentru că el este!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Iése a trimis să-l aducă. Era roșcat, cu ochi frumoși și plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuél: „Ridică-te și unge-l! El este”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te și unge-l, căci el este!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și a trimis și l‐au adus. Și el era roșietic și cu ochii frumoși și cu fața frumoasă. Și Domnul a zis: Scoală‐te, unge‐l, căci acesta este!

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 16:12
19 Mawu Ofanana  

Stăpânu-atuncea, i-a lăsat – Lui Iosif – tot ce-a câștigat, Ca el, de toate, să-ngrijească, Precum va ști și-o să voiască. Acum, o grijă mai avea: Doar să mănânce și să bea. Iosif era frumos la stat, Plăcut la chip și la purtat.


Iată cuvântul rostuit – De către David – la sfârșit, Cuvântul spus de-acela care, Drept tată, pe Isai, îl are, Cuvântul celui înălțat Sus – sus de tot – și așezat Să fie uns, pentru Cel care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are, Cuvântul spus de către cel Care-a cântat, în Israel:


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Când veți ajunge-n acel loc, Natan și preotul Țadoc Au să îl ungă, de îndat’, Pe Solomon, drept împărat, Ca să domnească-n acest fel, Peste întregul Israel. Apoi, din trâmbiți să sunați În fața lui și să strigați: „Trăiască Solomon, cel care, Peste Israel, e mai mare! Trăiască noul împărat, Peste Israel așezat!”


Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Pe David l-a ales să-I fie Rob, căci El l-a luat apoi, Chiar de la staulul de oi,


Că e frumos, ea a văzut Și l-a ascuns, ca nu cumva, Să îl zărească cineva, Trei luni. Apoi, n-a mai putut.


„Iubitul meu, alb, se vădește Și rumen; se deosebește De alții – dacă vrei să știi – Chiar dacă sunt ei zece mii!


Acei care o cârmuiau, Strălucitori se dovedeau, Căci ei mai tare-au strălucit Decât zăpada, negreșit. Ei, mult mai albi, s-au arătat, Decât e laptele vreodat’.


Atunci el iarăși a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Aceștia-s cei doi unși, cei care Aflați sunt – fără încetare – În fața Domnului Cel Sfânt, Care Stăpân e, pe pământ.”


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


„În vremea ‘ceea, s-a născut Moise, cel care-a fost plăcut, În fața Domnului. Hrănit, ‘Nainte de-a fi părăsit, A fost, trei luni, la tatăl lui,


Tot prin credință-a fost ținut Moise, ascuns, când s-a născut, De-ai săi părinți – ei îl vedeau, Că e frumos și nu erau Speriați de ce porunci a dat, Atuncea, marele-mpărat.


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Apoi, când s-a apropiat Și când, mai bine, s-a uitat La David, omul a-nceput Să râdă, căci el a văzut Doar un copil – de bună seamă – De care n-avea nici o teamă. Copilul care îi ședea, În față, păr bălai, avea. La trup, fusese mlădios, Iar chipul îi era frumos.


Saul, atunci când l-a zărit Pe David care a pornit În contra Filisteanului, Îi zise căpitanului Oștirii sale: „Vreau să știu, Cine-i acesta? Al cui fiu, E tânărul acesta, oare?” Abner, care era mai mare Peste oștire, s-a uitat La Saul și-a răspuns, mirat: „Pe al tău suflet, împărate, Nu pot răspunde – din păcate – Pentru că nu știu cine este.”


Când Samuel l-a observat Pe Saul, Domnul i-a vorbit: „Acesta-i omul potrivit, Cel despre cari vorbisem Eu. Deci el, peste poporul Meu, Ca să domnească, va fi pus.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa