Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 15:24 - Biblia în versuri 2014

24 Atuncea, Saul a vorbit: „Eu știu că am păcătuit. De Domnul, nu am ascultat Și-al tău cuvânt l-am încălcat. Aceste lucruri le-am făcut, Doar pentru că eu m-am temut De furia poporului, Precum și de mânia lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Saul i-a răspuns lui Samuel: ‒ Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului și n-am ascultat de cuvintele tale. M-am temut de popor și am ascultat de glasul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit; pentru că am încălcat porunca lui Iahve și nu am respectat (tot) ce mi-a spus El. Mi-a fost frică de oamenii armatei; și astfel am aprobat ce propuneau ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Saul i-a zis lui Samuél: „Am păcătuit, căci am încălcat porunca Domnului și cuvintele tale; m-am temut de popor și am ascultat de glasul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Atunci, Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor și i-am ascultat glasul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și Saul a zis lui Samuel: Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și cuvintele tale, căci m‐am temut de popor și am ascultat de glasul lor.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 15:24
21 Mawu Ofanana  

Omul vorbit-a din grădină, Dând pe femeie-ntreaga vină: „Sprijinul care mi l-ai dat – Femeia – ea m-a îndemnat Să gust din mărul din grădină. Deci numai ea este de vină.”


Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești!


David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.


Nelegiuirea-n sân, de teamă Să nu fie luată-n seamă Ca să nu fiu disprețuit Și de familii ocolit – Sau la distanță-apoi ținut Fără să îmi mai fi trecut, Degrabă, pragul cineva…


Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.


Atunci, îndat-a fost adus Moise cu frate’ său, Aron, Și-nfățișați lui Faraon. Acesta zise: „Negreșit, Iată că am păcătuit Față de Domnul Dumnezeu Și-apoi față de voi toți. Eu


Să nu te iei dar, după turmă – După mulțime – și pe urmă, Să vezi că rău ai procedat, Când după alții te-ai luat. Dacă vorbești, la judecată, Prin ce vei spune, niciodată Să nu ții partea celor care Sunt mulți și prin a ta purtare, În fața celor judecați, Dreptatea să nu o abați.


Grabnic, măritul Faraon Chemă pe Moise și Aron Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Iată că am păcătuit. Acuma văd, cu întristare, Că Dumnezeu dreptate are. Noi, vinovați, suntem: și eu, Precum și tot poporul meu.


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


Atuncea, despre Ieremia, Spuse-mpăratul Zedechia: „În mâna voastră-i el. Vă zic Că eu nu pot să fac nimic, În contra voastră, niciodat’!”


„Eu știu că am păcătuit” – A zis Balaam, Îngerului Care stătea în fața lui. „Nu am știut că Tu erai În față-mi și mă așteptai. Dar dacă Tu gândești acum, Că-i rău ce fac, mă-ntorc din drum.”


Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”


Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Saul răspunse: „Am luat, Din Amalec – căci am cruțat – Cele mai bune dintre oi, Precum și pe cei mai buni boi. Aceste vite, noi dorim Ca Domnului să le jertfim. Ce-a mai rămas, am spulberat, Așa precum porunci ne-ai dat.”


Saul a zis, la rândul său: „Da! Am păcătuit, știu bine! Însă acum, vino cu mine, Să mă închin lui Dumnezeu. În față la poporul meu Și la bătrânii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Te rog – dă-mi cinstea cuvenită, Cari e pentru-mpărat menită.”


Doar pe Agag, el l-a cruțat. Apoi, în viață-a mai lăsat Vitele grase, miei și oi Și-asemenea cei mai buni boi. Dar Saul nu a împlinit Poruncile ce le-a primit, Căci n-a șters, cu desăvârșire, Tot ce-a-ntâlnit, de peste fire. El s-a gândit că are rost Ca să omoare doar ce-i prost Și ce-a crezut el că se cheamă A fi de nebăgat în seamă.


De ce călcați acuma oare, Jertfele Mele, în picioare? De ce călcați daruri ce sânt Aduse la locașul sfânt, După poruncile-așezate Și după legile lăsate? Dar cum se face că-ndrăznești Ca pe ai tăi fii să-i cinstești Cu mult mai mult, decât pe Mine, Ca să vă meargă vouă bine, Ca să mâncați pe săturate, Din roadele întâi luate, Să vă-ngrășați pe nesimțite, Din lucrurile dăruite De către-al Meu popor, mereu?


Saul, în urmă, a vorbit: „Iată că am păcătuit. Întoarce-te dar, fiul meu, Căci nici un rău n-am să-ți fac eu, Pentru că astăzi, am văzut, Precum că tu ai fi putut Să mă omori, dar m-ai cruțat. Ca un nebun, eu am lucrat Și văd acum – fără-ndoială – Că săvârșit-am o greșeală.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa