52 Viața lui Saul s-a vădit Un lung război – necontenit – Crâncen și neîndurător, În contra Filistenilor. Saul, de câte ori găsise Un om care se dovedise Voinic și tare, îi cerea Să-i șeadă-apoi, alăturea.
52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război sângeros între israelieni și filistenii. Și de fiecare dată când Saul vedea un bărbat care avea o forță fizică remarcabilă sau care era curajos, îl lua cu el.
52 În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva filistenilor, și, de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua cu el.
Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.
După ce Saul a șezut Ca împărat, el a făcut Războaie multe cu cei care, Israelul, vrăjmași, îi are. El s-a luptat cu Moabiții Și cu Edom, cu Amoniții, Cu împărații cari ședeau La Țoba de împărățeau Și-apoi cu Filistenii care, Pe Israel, apăsau tare. În lupta împotriva lor, A fost, mereu, biruitor.
Către sfârșit, mai zise-apoi: „Cel ce va fi pus peste voi – Adică-n frunte așezat Ca să vă fie împărat – Să știți că multe drepturi are. De-aceea, dați-i ascultare. Pe-ai voștri fii o să-i adune Căci are dreptul de a-i pune Apoi, lângă carele sale – După cum va găsi cu cale – Sau între călăreții lui, S-alerge-n fața carului Ce-l va avea. Ei au să fie