1 Samuel 14:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ Bărbații lui Israel s-au aflat în dificultate în ziua aceea, deoarece Saul pusese sub jurământ poporul, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei“. Astfel, niciunul dintre ei n-a gustat mâncare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Bărbații lui Israel au fost extenuați în acea zi; pentru că Saul decisese printr-un jurământ pentru ei, zicând: „Să fie blestemat bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte să mă răzbun pe dușmanii mei!” Astfel, niciunul dintre ei nu a gustat niciun fel de mâncare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ În ziua aceea, oamenii din Israél erau frânți, pentru că Saul făcuse poporul să jure: „Blestemat să fie acela care va mânca pâine până deseară! Eu mă voi răzbuna pe dușmanii mei”. Și nimeni din popor nu a gustat mâncare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni nu mâncase.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ Și bărbații lui Israel erau foarte obosiți în ziua aceea. Căci Saul pusese sub jurământ poporul zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine până de seară și până îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei. Și nimeni din tot poporul n‐a gustat pâine.

1 Samuel 14:24 Mawu Ofanana

Psalmi 18:47

El este-al meu răzbunător, Care-mi supune-orice popor

Proverbe 11:9

Cu gura lui, omul cel rău Îl prinde pe-aproapele său; Dar oamenii neprihăniți Sunt, prin știință, izbăviți.

Levitic 27:29

Un om care-i făgăduit Că are a-I fi dăruit Lui Dumnezeu – deci închinat – Nu poate fi răscumpărat, Ci trebuie ca să se știe Că, omorât, are să fie.”

Levitic 5:4

Sau dacă întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva, Făr’ a-și lua seama la gură – Cu ușurință – și se jură Că o să facă rău sau bine Și-apoi, abia la urmă-i vine În minte faptul c-a greșit, Iată ce trebuie-mplinit:

Numeri 21:2

Israelul, când a văzut Lucrul acesta, I-a făcut, Lui Dumnezeu, o juruință: „Dacă găsești de cuviință Ca să ne dai acest popor, Cetățile ce-s ale lor, În mâini, le nimicim pe toate, Îndată, fără doar și poate.”

Numeri 5:21

Iar preotul are s-o pună Să jure, iar apoi, să-i spună: – „Domnul va face ca să vie Blestem, asupră-ți, și urgie. Te va lovi urgia Lui, În mijlocul poporului, Iar coapsa îți va fi uscată Și burta îți va fi umflată.

Romani 10:2

Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt, Acuma, plini de râvnă sânt, Însă în ce înfăptuiesc, Nepricepuți se dovedesc:

1 Corinteni 16:22

Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

Iosua 6:26

Iosua-n urmă a jurat Și-a zis atuncea: „Blestemat, În fața Domnului, să fie Cel care va-ndrăzni să vie Să se apuce să trudească Și Ierihonul să-l zidească. Cu prețul primului născut, Să-i pună piatra de-nceput. Cu viața celui mai mic fiu, Să-i pună poarta-ntr-un târziu!”

Judecători 1:28

Când s-a simțit destul de tare, Israelul a reușit, Un bir, de a statornicit, Asupra Canaaniților, Dar nu i-a scos din țara lor.

Judecători 5:2

„Iată că timpul s-amplinit Și după câte-am suferit, Acuma ni s-au ridicat Oameni viteji, care au stat, Drept căpetenii în popor, Iar sub ocârmuirea lor, Israelul s-a dovedit A fi, de luptă, pregătit. Pe Domnul, binecuvântați!

1 Samuel 14:25

La o pădure a ajuns Poporul, iar când a pătruns În acel codru, s-a-ntâmplat Că peste multă miere-a dat.

1 Samuel 14:39

De-i vinovat chiar fiul meu, Viu este Domnul Dumnezeu – Izbăvitorul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are – Cu moartea fi-va pedepsit. Nici un cuvânt nu a rostit Poporu-atunci, ci a tăcut.

1 Samuel 18:25

Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă.