Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Filistenii s-au mobilizat ca să lupte împotriva lui Israel. Erau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, un popor atât de numeros cât nisipul de pe malul mării. Au venit și și-au așezat tabăra la Micmaș, la est de Bet-Aven.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Filistenii s-au adunat ca să lupte cu Israel. Erau trei mii de care și șase mii de călăreți. Cei care veniseră să lupte, erau foarte mulți – ca particulele de nisip de pe malul mării. Au venit și și-au instalat tabăra la Micmaș, în vestul Bet-Avenului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Filistenii s-au adunat să lupte împotriva lui Israél. Aveau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, iar poporul era numeros ca nisipul de pe țărmul mării. Au venit și și-au fixat tabăra la Micmáș, la est de Bet-Áven.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care și șase mii de călăreți; și poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe țărmul mării. Au venit și au tăbărât la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și filistenii s‐au adunat să se lupte cu Israel, treizeci de mii de care și șase mii de călăreți și popor la mulțime, ca nisipul care este pe țărmul mării. Și s‐au suit și au tăbărât la Micmaș spre răsărit de Bet‐Aven.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 13:5
21 Mawu Ofanana  

Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.


De-aceea-ți spun să faci altfel: Strânge întregul Israel – De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând – Și-abia când vei sfârși, apoi, Du-te tu însuți, la război. Oamenii tăi, în largul zării, Vor fi precum nisipul mării.


După ce toți s-au numărat Și-apoi, merinde, au primit, Israeliții au ieșit Să țină piept, cu oastea lor, Oștirii Sirienilor. Puțini, la număr, se vădeau Israeliții și păreau Ca două turme ne-nsemnate, De capre, la pășune-aflate; Iar Sirienii se aflară În număr foarte mare-n țară.


Fă dar, să fie împlinită Făgăduința cea rostită Față de David – tatăl meu – Căci iată că ajuns-am eu, Să fiu acuma, pus mai mare, Peste poporul Tău, cel care E-atât de mult, încât nu poate Nimeni pe lume-a-l mai socoate, Fiindcă e numărul lui, Ca pulberea pământului!


El va veni, în drumul lui, Și peste al Aiatului Ținut, atunci, se va abate. Apoi Migdolu-l va străbate Și o să-și lese, pe imaș, Calabalâcul, la Micmaș.


Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.


Decât nisipul mărilor, Numărul văduvelor lor Se-arată-a fi cu mult mai mare. Asupra mamei celei care A tânărului se vădește, Pustiitorul năvălește, În miezul zilei. O să cadă, Necazului și groazei, pradă.


Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,


Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”


Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!


Isaia a strigat astfel, Referitor la Israel: „Chiar dacă numărul cel mare Al fiilor pe care-i are Israelul, în largul zării, Va fi precum nisipul mării, Doar rămășița e sortită Ca să ajungă mântuită.


Aceste neamuri au primit Soliile și s-au unit, Alcătuind o oaste care Era în număr foarte mare. Când o priveai în largul zării, Părea ca și nisipul mării. Pe lângă arme, fiecare Au mai avut și cai și care.


Hotarul ce l-a separat, În miazănoapte se pornea De la Iordan și se ducea Spre Ierihon și-apoi, în sus, Pe muntele de la apus, Ieșind, în urmă, în câmpie, La Bet-Aven, chiar în pustie.


Spre Ai, iscoade s-au trimis, Iar Iosua, astfel, le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara și-apoi, vești, să ne dați!” Chiar lângă Bet-Aven aflată, Cetatea Ai e așezată, La răsărit de locu-acel Care chemat este, Betel. Grabnic, iscoadele s-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus.


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


Dar Samuel, cum l-a văzut, L-a întrebat: „Ce ai făcut?” Saul a zis: „Te-am așteptat. Tu, însă, ai întârziat. În clipa-n care am văzut Cum că poporul a-nceput Să plece – căci tu n-ai venit Exact la timpul stabilit – Iar Filistenii tot veneau Și la Micmaș se adunau,


Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor.


Domnul a fost, atuncea, Cel Cari i-a adus lui Israel – În ziua ‘ceea – izbăvire, De-a Filistenilor oștire. Luptele date au cuprins Ținutul ce era întins Dincolo de acel loc care Drept, Bet-Aven, nume, își are.


Viața lui Saul s-a vădit Un lung război – necontenit – Crâncen și neîndurător, În contra Filistenilor. Saul, de câte ori găsise Un om care se dovedise Voinic și tare, îi cerea Să-i șeadă-apoi, alăturea.


Toți Filistenii s-au unit Și oștile și-au pregătit, Gata fiind pentru război. La Soco, ei s-au strâns apoi, Unde-o cetate se găsea, Care, de Iuda, se ținea. Locul în care-au poposit, Efes-Damim, este numit. El, între Soco e aflat Și-ntre Azeca-i așezat.


Smeriți au fost – de Israel – Toți Filistenii, negreșit, Încât ei n-au mai îndrăznit Să vină în ținutul lor – Adică al Evreilor – Căci împotriva lor, mereu, A fost mâna lui Dumnezeu, Atâta timp cât Samuel A viețuit, în Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa