4 În Israel, s-au auzit Zvonuri, cari astfel au vorbit: „Iată că Saul i-a bătut Pe Filisteni, și-i de știut Cum că poporul Israel, Urât ajunse-n acest fel, A fi, de către neamul lor.” Întreg neamul Evreilor, Către Ghilgal a apucat – Unde era Saul aflat –
4 Și s-a auzit în tot Israelul că Saul a învins garnizoana filistenilor și că Israel a ajuns de nesuferit pentru filisteni. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul la Ghilgal.
4 Astfel s-a știut în tot Israelul că Saul a atacat tabăra filistenilor și că Israel s-a făcut urât acestora. Saul a chemat poporul să vină împreună cu el la Ghilgal.
4 Tot Israélul a auzit zicându-se: „Saul a bătut garnizoana filisténilor și Israél a devenit dușman pentru filisténi”. Poporul s-a adunat după Saul la Ghilgál.
4 Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor și Israel s-a făcut urât filistenilor.” Și poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal.
4 Și tot Israelul a auzit zicându‐se: Saul a bătut straja filistenilor și Israel s‐a făcut urâcios filistenilor. Și poporul a fost chemat împreună după Saul la Ghilgal.
Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”
Atunci astfel să îi vorbiți: „De vite, noi ne-am ocupat, Din moși strămoși, neîncetat.” Dacă-n acest fel cuvântați, Voi, în Gosen, aveți să stați. Orice păstor e așezat Acolo. E considerat O urâciune-a fi păstor, În ochii Egiptenilor.”
Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.
Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”
Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.
Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Iată că azi v-am ridicat Ocara ce v-a apăsat Când din Egipt voi ați ieșit.” Atunci ei, locul, l-au numit, „Ghilgal”, care, în tălmăcire, Este tradus prin „Prăvălire”, Și până astăzi și-a păstrat Locul acel, numele dat.
În urmă, să te-ntorci ‘napoi Și la Ghilgal să vii apoi, Ca să te întâlnești cu mine. Eu mă voi pogorî la tine. Când la Ghilgal am să mă duc, Arderi de tot am să aduc Și jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire. O săptămână tu vei sta, Acolo, și vei aștepta Până când voi veni la tine, Ca să îți spun ce este bine Și ce ar trebui făcut. Să faci așa cum ți-am cerut!”
Achiș era-mpăratul lor, Și-n David, el se încredea, Iar în al său gând, își zicea: „David – așa cum am văzut – Urât, acuma, s-a făcut, Față de-ntregul Israel. Tocmai de-aceea, cred că el Rămâne-n Gat și-are să fie, În slujba mea, pentru vecie.”