22 Și tot așa s-a nimerit, Când ziua luptei a venit. În felu-acesta, nimenea O suliță, în mâini, n-avea, Și nici un om din Israel, O sabie, n-avea, la el. Din cei ce-au fost în jurul lor, Doar Saul și al său fecior – Cari, Ionatan, era numit – Săbii aveau. Restu-au venit, Cu mâna goală, la război.
22 De aceea în ziua luptei, niciunul dintre oamenii care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliță în mână. Numai Saul și fiul său Ionatan aveau.
22 Astfel, în ziua conflictului, niciunul dintre luptătorii care erau cu Saul și cu Ionatan, nu avea o sabie sau o lance în mână. Asemenea arme aveau doar Saul și fiul lui, Ionatan.
22 Și așa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu era nici sabie, nici suliță în mâinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu aveau decât Saul și fiul său Ionatan.
22 Și a fost așa: în ziua luptei nu se găsea nici sabie nici suliță în mâna niciunuia din poporul care era cu Saul și cu Ionatan, iar la Saul și la Ionatan, fiul său, se afla.
Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.
„Comoara, ce o căpătăm, În vas de lut, noi o purtăm, Căci vrem, puterea dobândită – Și care-i nemaipomenită – Să fie de la Dumnezeu, Nu de la noi. Ne este greu,
Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.
Deci, dacă coasa se tocea, Ori sapa, sau – de-asemenea – Securea, ori furca cea mare – Aceea cari trei coarne are – Omul, la Filisteni, venea, Căci doar la ei, fierar, găsea. La fel, și-atunci când s-au tocit Țepușele ce-au folosit Doar ca să poată mâna boi: Și ele trebuiau apoi, La ei de a fi duse, dacă Voiau ca, vârf, să li se facă.
Cei care-aici s-au adunat, Au să priceapă, imediat, Că Dumnezeu nu mântuiește Prin sabie, nu izbăvește Prin suliță. El o să dea Izbândă, după cum va vrea, Căci biruința e a Lui. Astfel, prin voia Domnului, Lăsată e oștirea voastră S-ajungă predă-n mâna noastră.”
În felu-acesta, s-a văzut Precum că David a putut, Doar cu o praștie, să vie – Și cu o piatră – și să fie Mai tare decât un oștean. El l-a învins pe Filistean, Chiar dacă n-a fost înarmat, Cu sabie, și-mplătoșat.