Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 13:2 - Biblia în versuri 2014

2 Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis înapoi, pe fiecare la casa lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Și-a ales trei mii de bărbați din (poporul) Israel: două mii erau cu el în Micmaș și în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie era cu Ionatan în Ghiva unde locuiau urmașii lui Beniamin. Pe toți ceilalți oameni din popor, el i-a trimis acasă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Saul și-a ales trei mii de [bărbați] din Israél: două mii erau cu el la Micmáș și pe muntele Bétel, iar o mie erau cu Ionatán la Ghibéea din Beniamín. Pe cei care au rămas din popor, i-a trimis pe fiecare la cortul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Saul și‐a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu Saul în Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan în Ghibea lui Beniamin, și a trimis rămășița poporului pe fiecare om la cortul său.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 13:2
24 Mawu Ofanana  

Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”


De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.”


Tot din Netofa, a ieșit, În urmă, și Heleb, cel care, Pe Bana, drept părinte-l are. La rând venea – apoi – Itai, Din Ghibea, fiul lui Ribai. Toți cei care, din Ghibea, vin, Sunt ramura lui Beniamin.


De la Micmaș s-au strâns apoi, O sută douăzeci și doi.


Apoi, aceia care vin Din ramura lui Beniamin, La Gheba merseră de-au stat. La Aia s-au mai așezat Și la Micmaș și la Betel Și-n locul ce ținea de el.


Ierusalim, Țela, Ghibeat Și-apoi Elef și Chiriat. Paișpe cetăți au fost de toate, Cu satele alăturate. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are, După familiile lor Și casele părinților.


Apoi i-a binecuvântat Și ca să plece i-a lăsat. Ei au pornit, cu mare zor, Atunci, spre corturile lor.


Stăpânul i-a răspuns apoi: „N-avem îngăduință noi, Ca să intrăm într-o cetate Care-i străină. Nu se poate Să poposim în locu-acel, Căci noi suntem din Israel. Mai bine, hai să ne grăbim, Și către Ghibea, să pornim.”


Saul, la Ghibea, a venit, De-o mică oaste însoțit. Ostașii care-l însoțeau, Alăturea de el mergeau, Pentru că Domnul a lucrat Și inimile le-a mișcat.


Spre Ghibea Elohim apoi, Să vă-ndreptați, în urmă, voi. Acolo e tabăra lor, A oștii Filistenilor. Când vei intra-n cetatea ‘ceea, Ai să-ntâlnești – după aceea – O ceată de proroci venind În fața ta și prorocind. Ei vin de pe-nălțimea care E pentru jertfe. Fiecare – Cu el – timpane, va avea, Lăute – de asemenea – Cobze și fluiere. Pe dat’,


Treizeci și doi de ani făcea Saul, atuncea când avea Să fie pus ca împărat, În Israel. În frunte-a stat, Numai doi ani și a domnit.


Dar Samuel, cum l-a văzut, L-a întrebat: „Ce ai făcut?” Saul a zis: „Te-am așteptat. Tu, însă, ai întârziat. În clipa-n care am văzut Cum că poporul a-nceput Să plece – căci tu n-ai venit Exact la timpul stabilit – Iar Filistenii tot veneau Și la Micmaș se adunau,


După aceea, Samuel, De la Ghilgal, plecă și-astfel, Spre Ghibea care s-a aflat În Beniamin, s-a îndreptat. Saul, în urmă, a-nceput O numărare de-a făcut, A celor cari îl însoțeau. În număr, oamenii erau, Cam șase sute. Toți au stat


La Gheba, care s-a aflat În Beniamin. În fruntea lor, Saul și cu al său fecior – Cu Ionatan – mereu, erau. Toți Filistenii se-adunau Lângă Micmaș, căci au găsit Acolo, locul potrivit, Să-și pună tabăra și-apoi, Să poată merge la război.


Ceata de Filisteni, apoi, La pasul în Micmaș aflat, Venit-a de s-a așezat.


Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.


Israeliții, negreșit, Pe Filisteni i-au biruit În ziua ‘ceea, începând De la Micmaș și ajungând Până la Aialon apoi. Când s-a sfârăit acel război, Poporul fost-a obosit Și de puteri era sleit.


Spre miazănoapte-arată încă, Având Mișmașu-n față pus. A doua, fața și-a adus Spre miazăzi și a privit Astfel la Gheba, negreșit.


Viața lui Saul s-a vădit Un lung război – necontenit – Crâncen și neîndurător, În contra Filistenilor. Saul, de câte ori găsise Un om care se dovedise Voinic și tare, îi cerea Să-i șeadă-apoi, alăturea.


Când a sfârșit tot, Samuel S-a-ntors la Rama și la fel Făcu și Saul, imediat, Căci către Ghibea a plecat.


În urmă, s-a întors apoi, Și-a întâlnit stâne de oi, Chiar lângă drum. El s-a oprit – Căci înserarea a venit – Și-o peșteră a căutat, În care, să-nnopteze-a stat. În fundul peșterii erau David și cei ce-l însoțeau.


Saul, îndată, a luat Trei mii de inși și a pornit Spre Zif, pentru că a voit Să-l caute și să-l găsească, Pe David, și să-l nimicească.


Către sfârșit, mai zise-apoi: „Cel ce va fi pus peste voi – Adică-n frunte așezat Ca să vă fie împărat – Să știți că multe drepturi are. De-aceea, dați-i ascultare. Pe-ai voștri fii o să-i adune Căci are dreptul de a-i pune Apoi, lângă carele sale – După cum va găsi cu cale – Sau între călăreții lui, S-alerge-n fața carului Ce-l va avea. Ei au să fie


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa